Insultele sunt în continuare ok, dacă nu ne place omul
Un tip a fost insultat, dar e ok, că nu ne place de el.
Un tip a fost insultat, dar e ok, că nu ne place de el.
Nu mai știu dacă aveam 12 sau 13 ani[*] când mi-am dat seama că am o mentalitate de asasin nemilos, că aș putea să omor pe cineva și să-mi continui viața fără să mă uit de zece ori înapoi.
În general cunosc două tipuri de vegetarieni: cei care nu mănâncă carne și cei care îți scot ochii cu faptul că nu mănâncă carne.
E incredibil câte chestii nu fac cum trebuie. Știu, pentru că mi se atrage atenția foarte des:
Ieri am primit o cutie de metal în care era un pachet de ceai.
Azi mă uitam la Laci Green, care are niște filmulețe mișto la „Sex+”.
Au trecut 24 de ani de când a picat comunismul. Destul cât cei prea mici ca să țină minte perioada, sau nenăscuți încă, să crească, să treacă prin școală, să se angajeze și uneori să se căsătorească și să facă copii la rândul lor.
Ninge afară de duce locul. Când eram prin școală speram mereu că se fac troiene de câte un metru, să se închidă școlile și în Sf.
Am observat o chestie pe blogurile scrise de femei: de obicei conțin o postare (sau mai multe) despre bărbatul ideal și iubirea ideală.
Pentru că se pare că e imposibil să zici ceva care să se lege de homosexuali fără ca discuția care urmează să nu se învârtă în jurul lor – ceea ce e valabil și pentru politică.