Deci, am stabilit în urmă cu 3 secunde că nu-mi place de Ponta și Petrescu pentru că duc ideea de intelectualitate la nivel înalt în derizoriu.

Am avut ocazia de a interacționa cu oameni care nu ți-ar fi spus o înjurătură clasică nici să-i pici cu ceară – în schimb n-aveau absolut nicio problemă să te facă în fel și chip prin orice alt mijloc rămas la dispoziție.

Internetul s-a schimbat o grămadă în ultimii 10-15 ani. De la design pătrățos, butucănos, simplist, s-a ajuns la site-uri care au o anumită eleganță, umbre discrete, un aspect îngrijit.

Tot aud cuvinte mari: revoluție! Să-l dăm jos pe Băsescu/Ponta/toată clasa politică.

Idaho a postat un articol fain despre felul în care tinerii din ziua de azi fug de frustrare și asta le face rău, pentru că ajung să se complacă.

Am citit azi despre dispariția unei specii de nuferi care exista doar în rezervația de la 1 Mai.

„Când zulușii vor produce un Tolstoi îl vom citi, spunea cineva.

Din link în link a ajuns la mine știrea asta. Pe scurt, un tip cu o fiică de 20 de ani a purtat un tricou pe care scria:

La început Facebook mă freca la tărtăcuță cu reclame cu oferte de muncă.

Uitându-mă azi la Jerry Maguire am observat o chestie remarcabilă: deși ne uităm la o tonă de seriale și filme importate de la americani, deși am cresut cunoscând stereotipurile cu adolescenți „populari”, nerds, geeks, majorete și „quarterbacks” și oameni care aruncă cu mingi la baseball… deși știm o grămadă de lucruri despre americani din filmele astea… deși probabil că putem enumera stereotpuri cu Lincoln sau Washington, deși știm ce-i cu Thanksgiving și Halloween, deși știm că evreii sărbătoresc Hannukah cam când e Crăciunul, deși știm că balul „prom” e important din punct de vedere social și conține concursuri de popularitate, deși știm care sunt universitățile mari de la ei și că vor note mari și eseuri și scrisori de intenție la admitere și că elevii își primesc prin poștă rezultatele…