The Canticle Kingdom este a doua carte din seria Canticle a lui Michael Young. De primul volum, The Canticle Prelude, am vorbit aici.
Recenzii Și Recomandări
Michael Young – The Canticle Kingdom [recenzie]
Ursula K. Le Guin – Lumea lui Rocannon [recenzie]
Istoria filozofiei, prezentată lent și temeinic
Nu știu în cazul vostru cum e, dar eu mereu am simțit că n-am o înțelegere foarte profundă a filozofiei și că știu numai câte ceva pe aici, câte ceva pe acolo… Drept e că la noi la limbi străine cam așa am și învățat filozofia, în funcție de ce ne trebuia pentru alte cursuri.
Ursula K. Le Guin – Mâna stângă a întunericului [recenzie]
Michael Young – The Canticle Prelude [recenzie]
The Canticle Prelude de Michael Young are ceva din cadența unui basm, care se suprapune peste o povestire fantastică.
Nora Roberts – Îndrăznește să visezi [recenzie]
Habar n-am cine sunt indivizii de pe copertă. Aș putea să presupun că sunt Margo și Josh din Îndrăznește să visezi, dar personajele Norei Roberts sunt blonde din născare. După cum se vede din poză, tipul de pe copertă are părul șaten, iar tipa pare să fie vopsită. Deci, romanul este despre două personaje atât de superbe încât au trebuit să ne arate poza altcuiva, ca să nu murim din cauza groaznicului șoc de a vedea atâta splendoare pe o singură pagină.
Philip Freeman – Julius Caesar [recenzie de carte]
„Julius Caesar” de Philip Freeman e o carte ușor dezamăgitoare. Cred că m-am obișnuit cu binele. Nu-i nimic, rectific la următoarea.
Automata [recenzie film]
Acest film este despre un Antonio Banderas care trăiește o criză profundă, ceea ce-l face să fie profund crizat. Țipă în oraș, țipă în deșert, țipă la roboți și se comportă în principiu ca un idiot cu o problemă. Nu vreau să spun că e un antierou, vreau să spun că e isteric.