Notă pentru sine (și pentru oricine altcineva mai are problema asta). Cuvântul cu care am tradus „rant” din engleză e „tiradă”. Dicționarele peste care am dat spun „poliloghie” sau „polemică” sau „critică” sau „vorbărie goală”, dar eu rămân la varianta cu tirada.
Warning: this review contains spoilers. And it also doesn’t make any sense if you haven’t seen the episode. Or the series. If you don’t watch Doctor Who, or if you haven’t seen „The Time of the Doctor” yet, go back. I mean it.
Ieri am stat în pijama până pe la 3 jumate (da, PM) și când mi-am anunțat intenția de a mă schimba, maică-mea m-a întrebat senină: „Te schimbi direct în pijama?” Așa că m-am dus să îmi încerc pijamaua nouă, doar ca să văd ce privire are când mă vede în alta.
Noi facem cozonaci, care sunt mai mult tradiționali decât foarte buni, după cum ziceam într-un articol anterior.
[Note: This is yet another short story I wrote a few years ago and never got around to editing. Well, ’tis the season to post it. Although I swear my style got better. Really. Eventually I also started editing. Like, really. I swear. *sigh*]
Aveam planuri mărețe de Crăciun, gen „să termin odată cărțile pe care le citeam” sau „să joc Alice: Madness Returns”. Asta pe lângă „să stau cu alții” și „să mănânc brownies/tort cu mere făcute de mama”, evident.
Acum un an m-a luat Dorin Lazăr de o aripă, m-a dus în fața unui ecran și m-a pus să citesc un articol. Acel articol a stat la baza unei dezbateri lungi, a unor cercetări pe teren și a dus în final la formularea unui pact de neagresiune care asigură faptul că nu ne vom chinui niciodată unul pe celălalt în conformitate cu normele sociale.
Pentru că tot am preluat tot felul de obiceiuri din țări străine, am zis că e cazul să-mi stabilesc din vreme rezoluțiile de Anul Nou. Ca să știu ce fac atunci. Pentru că nu poți să decizi chestii de genul ăsta pe loc, trebuie să te gândești din timp, nu?
Ieri am primit o cutie de metal în care era un pachet de ceai. Am stat cu ea într-o cafenea din Sf. Gheorghe, am întors-o de pe o parte pe alta, am zis că nu pare rea, am alergat să prind microbuzul, am ajuns în Brașov, și am aruncat-o la gunoi. După care am jucat Borderlands, imaginându-mi că fiecare skag și psycho midget în care trăgeam aveau fața celui care a trimis cutia aia de ceai. Pentru că hărțuitorii nu trebuie neapărat să-ți ia chestii nasoale, pot chiar să-ți ia chestii ok. Poate un scotocitor în gunoaie o să se bucure de ceaiul ăla, dacă se prinde ce e.
Azi mă uitam la Laci Green, care are niște filmulețe mișto la „Sex+”. Uite aici: