Roxana-Mălina Chirilă

Amnesia is a scary game
Amnesia is a fright
I love to play, so it’s a shame
It kills my sleep at night.

Recomand călduros lectura lor tuturor femeilor și bărbaților. Nu pentru că învățați ceva nou, ci pe post de pagină de umor. Ok, nu întotdeauna, se întâmplă uneori ca articolele să nu fie scrise de fete de 19 ani care vor să aștepte până la căsătorie ca să afle direct cum sexul, și nici de tipe de 50 de ani care tocmai au ieșit de la mănăstire, dar uneori am senzația că revistele chiar preferă sfaturile tembele.

O lecție scurtă despre scriitori și scris: toată lumea face lucrurile altfel. Ce merge, aia merge.

Mă trezesc de dimineață în scâncet de câine enervant și sunete de umblat prin casă. Și vin la laptop, să văd dacă s-a mai întâmplat ceva peste noapte. Se pare că da – Dorin, după o raită pe Quora, se întreabă ce mai învață azi tinerii la informatică. (genul de întrebare care sugerează că răspunsul e „nimic bun”, nu genul de întrebare care spune „s-a schimbat cu ceva programa?”)

Cu multă, multă plănuială și amânări și toate cele, amica Linda, fostă colegă de facultate și de masterat, prietenă scriitoare și în general persoană mișto, a decis că vine în vizită la Sf. Gheorghe/Brașov ca să mai scape de căldura moldoveană și de non-cheful de pe acasă.

Linda’s come over, all the way from the other side of the country. Which is really cool. And conversations are getting really weird. We were talking Flight from Hell and we got to incubi and succubi.

Am dat peste un articol din Adevărul (de Cristina Hermeziu) care cred că vrea să spună că în România nu prea se citește, deși la a doua-treia citire îți dai seama că jurnalista-scriitoare nu spune pe șleau așa ceva deși se folosește de retorica subiectului. Uite cum începe articolul:

Sunt câteva întrebări de care m-am ciocnit de câteva ori și mă gândeam că poate răspunsurile îi mai interesează și pe alții.

Să-mi explice și mie careva. Pentru că efectiv mi se pare că oamenii ăștia nu vor nimic concret. Se strâng împreună și strigă despre trecutul glorios și Eminescu, despre sufletul neamului și dragostea de țară până când în loc să zic „Sunt româncă” spun „Sunt transilvăneancă”. E drept că străinii nu știu că Noua Dreaptă a mărșăluit odată pe străzile din Sf. Gheorghe, strigând „Harghita, Covasna, pământ românesc!” (în curând vor striga, probabil, „București, capitala României!” sau „H2O, înseamnă apă!”), dar știu eu și mă ia o ușoară jenă, de parcă aș fi în preajma grupului de liceeni beți care cântă și râd la volum maxim la 3 noaptea.