Lucian Boia – „Istorie și mit în conștiința românească” [Recomandare de carte]
Tocmai citesc Istorie și mit în contșiința românească de Lucian Boia. Pentru că au fost unii care mi-au deschis apetitul pentru istorie și povești despre România, după care, văzând că sunt interesată, mi l-au și hrănit.
O carte fascinantă. Și interesantă. Și bine scrisă. Și care mă face să zic „Uuuuuu” și „Poate ar merita să știu ceva mai multă istorie.”
E un fel de combinație de istorii, în sensul în care povestește despre cum erau văzute anumite lucruri cam atunci când s-au întâmplat și cum au fost folosite și reinterpretate de diverse valuri de istorici, pornind de la Școala Ardeleană, trecând prin naționaliștii sfârșitului de secol XIX, comuniști și cine mai avea ceva de zis în rest.
Mi piace. Mai ales că trasează povestea poveștilor, ca să-i zic așa – felul în care s-au transmis și modificat diferite interpretări ale istoriei (de ex., episodul „Mihai Viteazul”).
Da, trișez. O recomand fără s-o fi citit pe toată. Sunt doar pe la o treime, dar n-aveam chef să aștept până la capăt ca să anunț că e mișto.