Ursula K. Le Guin a venit în SF dinspre științele umaniste. Asta înseamnă că nu-și bate prea mult capul cu principiile de funcționare ale navelor spațiale, dar are grijă ca personajele ei să găsească ceva interesant la capătul drumului prin spațiu.

Dorin s-a apucat să joace Assassin’s Creed din nou și am zărit un colț de Notre Dame dincolo de un acoperiș.

E sâmbătă, deci e ziua recomandărilor mai ciudate. „Sunstone” de Stjepan Šejić e o serie de benzi desenate despre două tipe aflate într-o relație BDSM. Are umor, e romantică, e sexy, e tot ce trebuie. Mergeți și citiți-o.

La un moment dat, acum multă vreme, eram într-un Cărturești și am văzut „Spirited Away” pe DVD. Prietenul meu nu văzuse filmul, deși e unul dintre cele mai mișto filme de animație făcute vreodată, așa că l-am cumpărat.

Azi e prima oară când trișez și nu recomand o carte, ci o povestire scurtă: „Grădinarul”, de Rudyard Kipling, publicată în 1925. Nu văd să fie tradusă pe undeva, din păcate.

Trăim în cea mai bună dintre toate lumile posibile și toate lucrurile tind spre bine. Lumea e frumoasă și roz, nimic nu e cu adevărat rău, oh, ce lume bună e aceasta.

Mi-am dat seama la un moment dat că știu cam pe unde ar fi Zalăul doar pentru că toată lumea știe că e o localitate fictivă dintr-un județ mitic, iar criptogeografia e interesantă.

Artemis Fowl e un băiat de doisprezece ani care nu prea seamănă cu ceilalți copii de vârsta lui. În primul rând, e dintr-o familie putred de bogată, chiar dacă acum averea lor nu mai e ce a fost. În al doilea rând, e un geniu. Și în al treilea rând, e un infractor periculos.

Jean-Claude Carrière este un regizor, scenarist și actor francez, care a primit Oscarul pentru întreaga carieră în 2014. Asta în cazul în care, ca și mine, v-ați uitat la titlu și v-ați întrebat cine o fi și el.

N-o să prea vedeți cărți românești pe aici, pentru simplul motiv că pe majoritatea dintre ele le recomand doar pentru aprins focul. Însă fiecare pădure are și verziturile ei.