N-am avut niciodată talent la lucru manual. Pe tot parcursul școlii m-am considerat deosebit de nepricepută și după nu mi-am bătut capul. Bunică-mea tricota. Un frate de-ai bunicului făcea goblenuri. Maică-mea știe să croiască un pic, să croșeteze și să tricoteze (deși nu prea are răbdare). Taică-meu știe să croiască un pic. Eu… eu nimic. Asta până nu demult, când mi-am dat seama că n-am nimic de demonstrat nimănui și că am libertatea să o dau în bară cât vreau eu, mai ales în ce privește hobby-urile.