A fost odată ca niciodată, pe când eram mică, dar nu mai țin minte cât de mică, un episod care mi-e tare drag și care nu s-ar mai putea petrece astăzi, pentru că tehnologia a evoluat prea mult.

1. Când ești într-un mall și vrea să meargă la baie, te întreabă unde sunt grupurile sanitare.
2. Dacă spui „pompieri” sau „ISU”, capătă o privire bântuită.
3. Dacă îi spui că cineva are expertiză tehnică în construcții, înțelege că respectivul are un document care atestă starea tehnică a unei clădiri. În niciun caz nu înțelege că respectivul ar fi vreun expert.
4. Dacă-l inviți acasă la tine, îți spune dintr-o privire în care pereți poți să bați cuie și în care nu. Mai ales dacă locuiești într-un bloc comunist.
5. Când remarci ceva despre cum arată casele sau despre cât de aiurea e amenajat parcul, îți spune pe scurt chestii interesante despre subiect – dar pe un ton ușor plictisit, de parcă ți-ar recita meniul de la McDonald’s.
6. Știe cum să repare o grămadă de chestii cu scotch1adică cu o bandă transparentă cu lipici, nu cu un pahar de băutură, că aia știu și alții.
7. Estimează corect suprafața unei camere, chiar dacă o măsoară doar ochiometric.
8. Când face schița unui apartament sau a unei case, nimerește proporțiile excelent din prima. Și desenează pereții cu două linii paralele.
9. Cunoaște o grămadă de personalități locale, mai ales primari de sate, chiar dacă nu se implică niciodată în politică.
10. Dacă e femeie, poate umbla pe tocuri prin cele mai dificile locuri – pentru că are antrenament de pe șantier.
11. Chiar dacă insistă cu tărie că nu se pricepe la artă/desen/de-astea, poate crea chestii artistice mai mișto decât toți prietenii tăi care nu sunt artiști de meserie.
12. Cunoaște Muzeul Satului și-ți poate servi drept ghid când mergi în vizită acolo. Dar sunt șanse să pară foarte plictisit când o face.
13. Astfel de pățanii îi sunt cât se poate de familiare, ba chiar știe unele și mai și.
14. Dacă întrebi „cât costă un desen de casă”, începe să scrâșnească din dinți. Sau, dacă e mai glumeț, îți spune că desenul e gratis, proiectul costă.

Citeam acum articolul lui Zoso despre motivele pentru care nu-și construiește o casă. Am râs una bună când am citit primul motiv.

Ca fiică de arhitecți aud aceleași povești de ani de zile. Trei din punctele de mai jos le țin minte încă de când mă jucam cu mașinuțe prin casă, al patrulea n-a existat până acum câțiva ani. Toate afectează un număr mare de persoane care vor să-și construiască diverse chestii, ori o casă pentru ei, ori ceva pentru un business.

Îmi place să trec pe la ai mei pe la firmă din în când că nu știi niciodată ce găsești pe acolo. Uneori găsești o bicicletă, o cască de motocicletă, hărți, cărți, imprimante, un iepure de jucărie, pietre semi-prețioase, un aparat de făcut lapte de soia, roșii de balcon în ghivece puse pe balcon, componente de calculatoare, afine, un trepied (uneori nu-l găsești, chiar dacă-l cauți), creioane colorate, un bloc de desen, un colaborator adormit pe un fotoliu etc. Și cu toate astea, în general sediul e ordonat. Iepurele de jucărie stă cuminte pe boxele de jumătate de metru care sunt puse pe biblioteca unde găsești cărțile de Linux și C.