E o vorbă care spune că nimic nu îmbătrânește mai repede decât viitorul – sau decât previziunile despre viitor. Și părerea mea e că Sfârșitul copilăriei de Arthur C. Clarke a îmbătrânit și n-a făcut-o foarte frumos. Spun asta nu din cauza tehnicii din carte și a modelelor de nave spațiale, cât din cauza optimismului epocii bunicilor, când se mergea spre stele și erau multe de descoperit și oamenii puteau fi convinși să fie raționali și lipsiți de prejudecăți, vremurile vechi când încrederea în om era mult mai mare – într-un anumit sens.