Crăciun fericit! Sau nu-i fericit? Las’ că-l facem oricum. Îmi făceam curat prin conturile digitale și am descoperit că am două jocuri de dat: Bioshock și Bioshock 2. Le-am luat o dată pentru mine, că auzisem de ele și voiam să le joc (ceea ce încă n-am făcut) și le am a doua oară pentru că am cumpărat la un moment dat ceva Humble Bundle în care erau incluse – dar, evident, nu-mi trebuie două copii.

Ieri am primit o cutie de metal în care era un pachet de ceai. Am stat cu ea într-o cafenea din Sf. Gheorghe, am întors-o de pe o parte pe alta, am zis că nu pare rea, am alergat să prind microbuzul, am ajuns în Brașov, și am aruncat-o la gunoi. După care am jucat Borderlands, imaginându-mi că fiecare skag și psycho midget în care trăgeam aveau fața celui care a trimis cutia aia de ceai.

Am o prietenă bună care are o pasiune deosebită pentru cărți audio și a cărei zi de naștere se apropie (în sensul în care e peste vreo lună). Mă rog, are o pasiune și pentru corsete, dar aia e altă poveste. Și mi-a zis zilele astea că și-ar dori din partea mea versiunea audio a unei povestiri/a unui mini-roman/cum îi spune, 40.000 de cuvinte. Așa că uite-mă-s, instalând Audacity, încercând să văd care microfon e mai bun și aflând că cel mai bine iese calitatea dacă înregistrezi pe un laptop care nu e băgat în priză.