Într-o seară am ieșit să lucrez de-afară, pentru că prea am stat închisă în casă cât a fost ger. M-am dus la Cafetecă, care e unul dintre acele locuri mișto din Brașov unde chelnerii sunt simpatici, prizele merg și netul e disponibil 99,9% din timp. Și cafeaua e bună. Era o înghesuială de nedescris, dar mi-am găsit un loc pe acolo și m-am pus pe treabă. Lucram la un text care, în engleza lui originală, își pierduse cumva semnele de punctuație și literele mari de la începutul frazelor, așa că semăna cu o poezie contemporană pe cale să câștige premiul Uniunii Scriitorilor.

Pentru cine are norocul de a nu sta în Brașov în perioada asta și deci are nevoie de înștiințare: se deschide un mall nou, Coresi. Ceea ce e destul de interesant dacă locuiești aici, pentru că nu e genul de oraș unde se întâmplă tone de lucruri noi și interesante. Atracțiile majore sunt Biserica Neagră, cunoscută pentru faptul că e aici de sute de ani, și munții, care sunt ceva mai vechi.

Acum zece ani aș fi zis că Sf. Gheorghe e un oraș mic, nu foarte interesant, în care nu se întâmplă nimic niciodată și deci n-ai ce face mai mult de jumătate de oră în el. Însă în ultima vreme ai destul de multe șanse să nimerești ceva interesant, între concerte de jazz, evenimente culturale, târguri și câte și mai câte. O să le iau pe rând, de la chestiile mici și mărunte, la cele mari.

Un anunț văzut pe Facebook: se deschide o librărie și cafenea în Sf. Gheorge, pe 6 aprilie. „Carte și cafea” – „Koniv es Kave” (n-am diacriticele maghiare, așa că scuze). În vitrină sunt doar cărți ungurești și, din câte se zvonea, și pe rafturi ar fi plin de cărți în maghiară. Normal, unii se întreabă de ce nu sunt cărți în română de vânzare prin oraș. Să vă explic: Sf. Gheorghe este cel mai mare oraș din județul Covasna, ceea ce e ca și cum ai spune că molecula nu-știu-care e cea mai mare moleculă dintr-un laborator.

Aflată acum: pe 21 martie (adică vineri), tot felul de cafenele din țară te lasă să-ți plătești cafeaua cu o poezie. Evenimentul e organizat de Julius Meinl. În Sf. Gheorghe sunt două cafenele care fac chestia asta, Coffee No1 (de care n-am auzit până acum, dar cred că știu unde e) și cealaltă e Agumbe (în incinta teatrului, unde nu știam că există ceva). În Brașov nu e nicio cafenea care face promoția asta, pentru că așa e Brașovul, dezamăgitor uneori.

Pe ușa Cafetecii (cea din Brașov, aproape de Piața Sfatului) sunt câteva semne. Ai voie cu țigări. Ai Wi Fi. Ai priză. Ai voie cu câini. +18 – interzis minorilor?!… Am stat multă vreme să mă întreb: de ce e Cafeteca interzisă minorilor? Pozele de pe pereți sunt cu boabe de cafea, mașini de cafea, oameni care strâng cafea, „În Etiopia numai femeile prăjesc cafeaua”, „Ceremoniia cafelei” etc. Nu știu să facă cineva striptease pe aici.

Ieri aveam chef să scriu printr-o cafenea (de ce scriu scriitorii în cafenele: că te lasă lumea în pace și ai ceva de băut). Și până la urmă am ajuns într-un bar care servește cafea, ceea ce din punctul meu de vedere e tot pe acolo. Baba, Spirit of Buddha, e pe strada 15 noiembrie din Brașov, destul de departe de centrul efectiv ca să nu fie puhoi de lume la orice oră din zi și noapte.

Am o cafea cu câteva tone de frișcă. Pe frișcă, decorativ, vreo zece boabe de cafea. Boabele de cafea, sub imperiul gravitației, stau să se arunce pe masă. Ce anume se presupune că fac cu ele? Le manevrez cu paiul înapoi în cană? Le împing pe șest cu buzele? Le mănânc ca pe bomboane?… Care este misterul acestor boabe de cafea?