Acum câteva zile, când vorbeam de „Arhivista Wasp”, spuneam că nu-mi vine să cred când văd că au fost traduse anumite cărți în română, pentru că mi se par genul de mici comori peste care dai rar și care poate n-ar prinde la publicul larg. Cu „True Grit”, situația e inversă: e o carte excelentă, de care m-aș aștepta să fie tradusă și pe aici, dar nu. Probabil că, fiind publicată pentru prima oartă în 1968, n-a fost prinsă de radarul editurilor post-‘89.