Se dă următoarea propoziție: „Satira virulenta a [regimului], [textul] pune sub lupa, in tonalitati umoristic-grotesti, descompunerea morala, minciuna, oportunismul, tarele unui regim aflat intr-un declin ireversibil.” Am găsit-o acum vreo două zile pe un site și, dintr-o singură privire, mi-am dat seama că se referea la una dintre următoarele: 50% din postările pe teme politice pe care le văd pe Facebook (alea care se vor ironice); o grămadă de articole de pe diverse bloguri (alea care se vor politice și ironice); cam tot blogul lui Ovidiu Eftimie; 90% din Times New Roman; Cațavencii; oricare din vreo 500 de pancarte de la proteste; „Poveste despre două orașe” de Charles Dickens (e cu Revolția Franceză); „Fahrenheit 451” de Ray Bradbury; „Minunata lume nouă” de Aldous Huxley (nu mai știu dacă e și cu oportunism, dar ar putea fi); „O scrisoare pierdută” de I.

V-ați întrebat vreodată cum ar suna rezumatele sau descrierile de seriale și filme din programele TV, dacă ar fi făcute de aceiași oameni care scriu descrierea cărților pentru edituri? Știți voi despre ce oameni vorbesc, ăia posedați de demonul criticilor literari care-i face să băsmească fin cu cuvinte neinteligibile și să nu spună nimic relevant, dacă se poate. F.R.I.E.N.D.S. este o juxtapoziție a poveștilor a șase personaje care trăiesc într-un absurd banal cotidian.