Stăteam azi și citeam ultimul număr din DOR când am văzut o reclamă pe care și-o făceau cei de la Nespresso – respectiv, că poți să reciclezi acum capsulele lor de cafea, iar aluminiul din ele poate fi folosit și pentru chestii gen biciclete.

Espresso. E peste tot: în cafenele, în baruri, în casele oamenilor, în restaurante, în firme. Nu poți să arunci o piatră într-un oraș cât de cât fără să dai într-o ceașcă de espresso. Așa că atunci când am ajuns în Turcia acum ceva timp, într-un orășel industrial de lângă un sat aflat pe lista UNESCO, am rămas siderată să văd că singura cafea disponibilă era, evident dacă stai să te gândești, cea turcească. La ibric.