După primele 100 de pagini mă întrebam de ce nu-mi place Cimitirul din Praga, chiar dacă Umberto Eco în general îmi place. Numele trandafirului mi-a rămas întipărit în minte de acum câțiva ani buni (o să trebuiască să-l recitesc să văd ce-am ratat atunci, dar…) Baudolino iar: aceeași atmosferă medievală, de data asta cu multe întâmplări și creaturi fantastice. Pendulul lui Foucault? Mi-o amintesc în culori mai neclare, dar oricum știu că m-a prins.

La început au fost dinozaurii, iar dinozaurii erau indezirabili, așa că și-au luat formă umană și s-au făcut reptilieni. La multă vreme după reptilieni se nasc oamenii – nașterea lor are loc în spațiul Carpato-Danubiano-Pontic, unde sunt minele de sare. Fără sare în organism, oamenii mor – și doar în această zonă geografică există sarea. Reptilienii se culcă cu fiicele oamenilor și îi nasc pe francmasoni, care devin faraoni egipteni.