O melodie mișto peste care am dat de curând: Kosheen – Damage. Vocea tipei mi-amintește de cea a solistei de la The Cranberries (Zombie; Salvation; Dreams), iar melodia mi-aduce aminte de atmosfera pe care o au în general albumele Enigma. E o combinație atât de fericită încât mi-am dat seama că auzeam ceva interesant în momentul în care eram cu nasul în laptop într-o cafenea, încercând din greu să-mi dau seama ce vreau să scriu și de ce nu prea-mi iese.

Definitely writing music. The wonderful White Rabbit cover, the awesome Sweet Dreams, the strength of I Want It All/We Will Rock You. (actual note to self: Keeper for Mangaka, 2$ and a chocolate bar, the odd bits of Flight From Hell, The Missing – with the Queen medley.)

Am o cunoștință pe net (nickname: Draco) care și-a postat odată soundtrackul pe care scria la diverse povestiri. Cred că e „albumul” pe care îl ascult cel mai des. Și a sosit momentul să-l dau și altora: Nu sunt foarte încântată de Madonna și Leona Lewis, dar în rest am colecția pe repeat. (thank you, dracoqueen22). Îmi plac duritatea (în afară de părțile Madonnei), forța și, uneori, versurile 😀 La capitolul versuri, „Rev 22 20” e o melodie superbă.

Am melodii de care mă îndrăgostesc pentru că-mi spun enorm de multe. Poate pentru că sunt ele pline de înțeles, poate pentru că am tendința să mă uit la versuri și să văd o interpretare care n-are nici în clin, nici în mânecă cu ce voia autorul. „Touched”, de VAST. (i-am înnebunit pe toți cu VAST) Un cântec care-mi sugerează un dor lung, frânturi de imagini dintr-o poveste intensă și care nu se termină bine.

Ok, a trecut weekend-ul, m-am distrat cu prostii, e momentul să mă întorc la chestii serioase (apropo, între mine și laptopul meu nou, frumusețea asta de Lenovo, e o poveste de dragoste extraordinară).

Din soundtrack-ul de azi: Led Zeppelin, AC/DC, Jimmy Hendrix.
Pe ordinea de zi: The Missing (titlu în lucru).