[][1]Dimineață tipică în Goreme Turcii au o chestie numită Kurban Bayram – o sărbătoare cam de dimensiunile Crăciunului la noi, în timpul căreia cam tot e închis și elevii și studenții au vacanță. Așa că mătușă-mea ne-a organizat în timpul Bayramului o excursie de vreo trei zile prin Cappadocia. Zona e renumită pentru casele săpate în stânci. Cică pe acolo se ascundeau primii creștini când veneau romanii să-i prigonească. Găsești și bisericuțe săpate în stânci, pictate cu fresce de acum 1000 de ani, din păcate în mare parte distruse de vandali.

Mă pregăteam să iau la pigulit pozele din excursia pe care am făcut-o în Goreme și Ankara și mi-am adus aminte că n-am pomenit până acum de editat poze. Sunt o amatoare declarată și Photoshop, pe lângă faptul că e pe bani, e cam complicat. Gimp, idem, doar că pe gratis. Mă încurcam în opțiuni, n-am avut niciodată răbdarea să citesc manualele etc. Așa că mi-am găsit un progrămel care face puține lucruri (doar cele de bază), dar le face bine.

Mi s-a zis că poza asta e prea bună pentru pus pe blog 😀 Îmi plac corsetele, îmi plac pozele alb-negru, fotografiile cu joc de lumină și umbră. Și îmi place cum a ieșit poza asta. N-am fost eu niciodată foarte pasionată de haine, modă, arătat nu-știu-cum. De obicei mă îmbrac undeva între neimpresionant și puțin mai neimpresionant decât neimpresionantul. Dar câteodată mă apucă pasiunea pentru un stil. Corsete. Goth (dar n-am fost niciodată).

La nici două zile după ce am postat articolul despre cum femei în pantaloni în care făceam ușor mișto de Saccsiv, am reușit accidental să dau peste o revistă care m-a făcut să-mi schimb complet părerea despre ce scria el acolo. Saccsiv are dreptate când spune că femeile în pantaloni sunt o tentație extraordinară pentru bărbați și că e ceva necurat la mijloc. Doar că a întârziat puțin. Vreo 110 ani.

Azi am fost prin Safranbolu („Orașul șofranului”), din apropiere de Karabuk (adică unde sunt acum). Aici sunt la Cinci Han, un han de pe drumul mătăsii, repus în funcțiune după ce orășelul a ajuns sub patrimoniul UNESCO. În spate vedeți căsuțe tipice otomane (atât de tipice că le vedeți pe Wikipedia dacă vă uitați la articolul despre arhitectură otomană). Amu’, cică niște studenți turci de pe la arhitectură au zis că ar fi de fapt grecești.

De atâta amar de vreme feministele ne-au obișnuit cu criticile lor împotriva pornografiei, împotriva reclamelor în care se speculează atractivitatea corpului feminin și împotriva altor zone în care femeia e privită mai degrabă sub formă de corp decât sub formă de ființă. Răspunsul lor: „Nu mă obiectifica!” Răspunsul meu? „Lasă-mă să te obiectific.” [][1]Nici nu știți câte chestii Playwitch/Draco Malfoy sunt pe lumea asta Pentru că atracția pentru corpul altcuiva probabil n-o să dispară niciodată.

Mi s-a atras atenția că, fiind gagică, aș putea să-mi cresc enorm traficul pe blog dacă aș pune câteva imagini cu mine pe ici, pe colo. Am zis că merită să încerc această ascunsă, secretă și ocultă metodă. Eu sunt cea din stânga, cu cătușele (dacă priviți cu atenție, veți vedea și un pumnal ascuns). Da, mă îmbrac complet neimpresionant =)) La mijloc se află prietena mea Linda, cu un kilt pregătit pentru tipii care arată destul de bine ca să-l poarte.

Un lucru de știut: nu prea am poze cu mine. Poate ar trebui să-mi fac mai des, că mă întreabă lumea cum mai arăt și alte alea. În iulie 2004, „Cercul poeților reapăruți” (eu eram una din puținele non-poete, ceea ce am rămas până în ziua de azi). Acum, moi singură, într-o ipostază superbă. În cazul în care nu se vede din imagine, sunt absolut, complet, evident și dincolo de orice îndoială cu totul mai bună decât oricine are onoarea să-mi vadă poza.

Nu știu de ce nu mă crede lumea când le spun că e ditamai târgul în Sfântu Gheorghe. Nu e o exagerare. E ditamai târgul. Să încerci să numeri tarabele de comercianți e un exercițiu de futilitate. Le-am „numărat” pe Google Maps și mi-a ieșit mai mult de un kilometru – în condițiile în care pe anumite bucăți ai strada, tarabe pe stânga, tarabe pe dreapta și încă două rânduri de tarabe pe mijloc.

Am luat o pauză de la diverse cursuri azi ca să mă distrez cu niște poze mai vechi.

Una din Herăstrău, iarna: