Hei, știți ce chestii culturale se mai întâmplă prin țară?… Da, nici eu. Pe cei de la Scena9 îi știam de pe site-ul lor, pe care intru din an în praznic, dar care are chestii interesante despre lumea culturală. Am rămas un pic surprinsă pe la începutul anului când le-am văzut revista în librărie – e un volum de 200 de pagini mari, cu hârtie groasă perfectă pentru imprimat poze și o greutate de un kilogram care m-a făcut s-o citesc mai mult pe acasă, ca să n-o car după mine.

El stă întins pe canapea, citește HAC!BD, care se traduce „Harap Alb continuă! Banda desenată”, sau așa ceva. Eu îmi tot promit că mă apuc de ea și tot mă iau cu altele – avem tot teancul, 32 de numere, unele încă în țiplă. „Cum mai e povestea?” întreb eu. „Păi sunt mai multe,” îmi zice el. „Tot mai începe câte o poveste, care nu e neapărat legată de celelalte. Uite, în numărul ăsta sunt trei!

Când eram eu pe la final de gimnaziu și început de liceu cumpăram fix două reviste, pe care le așteptam pe la chioșcul de ziare ca pe pâinea caldă. Pe una dintre ele o luam pentru că eram încă o copilă și deci aveam prostii în cap, pe cealaltă o luam pentru că era cu adevărat mișto. Pe una o ascundeam, cu cealaltă n-aveam nicio problemă să fiu văzută. Cea pe care n-aveam probleme s-o afișez era Cosmopolitan.

[][1]Revista Zburătoarea, februarie 2014 …De ce nu? M-am plictisit de Cosmopolitan, Elle, Unica și alte cum-să-uri care-mi povestesc cum să fiu frumoasă, aranjată și să-mi țin bărbatul acasă. Imaginea de pe copertă e de aici. Ediția e despre victorieni pentru că sunt singurii de care sunt sigură că au pozele ieșite din copyright. Susanna Clarke e autoarea romanului „Jonathan Strange & Mr Norrell” și a colecției „Doamnele din Grace Adieu și alte povestiri”.