Unul din dialogurile alea care mi-au rămas în minte.

A: Am cumpărat niște rondele de rechin. Știi ce grasă e carnea de rechin? Nu-ți poți imagina, nici mie nu mi-a venit să cred.

M-a apucat cheful de povești, văd că. N-o să vă spun exact cum se face sushi-ul pentru că îl fac la ochi. Și pe youtube e plin de filmulețe cu instrucțiuni (ca idee, sushi-ul nu e peștele crud; de fapt, nu e necesar să ai pește crud pentru sushi. Peștele crud de unul singur e numit „sashimi”). Există metode profesioniste de a face sushi – a mea nu e deloc profi, e doar cea pe care o folosesc eu. Probabil că în curând or să apară unii să-mi spună că omor sanctitatea mâncării japoneze. Mă rog.

E simplu de făcut, e bun. Rețeta mea e absolut informală și demonstrează clar de ce nu vorbesc despre rețete absolut niciodată. De fapt ce voiam eu să spun cu postarea asta e că sushi-ul cu somon crud e extrem de bun și că varianta (vegetariană) de sushi cu morcov, măr și cașcaval e extrem de bună. Dar m-am luat cu vorba și se pare că a ieșit un mini-ghid vag de făcut sushi. Cine are întrebări, să le pună.