J.R.R. Tolkien e, într-un anumit sens, un scriitor clasic. Nu a inventat multe dintre elementele clasice de fantasy, cum ar fi elfii, piticii, orcii și limbile mistice, dar el a fost cel care le-a popularizat, iar armatele care l-au imitat au avut grijă să le cimenteze bine poziția în gen. Tolkien, al cărui nume complet nu-l știe aproape nimeni, chit că-i știu toți inițialele1John Ronald Reuel Tolkien, cu plăcere, a fost profesor de limba și literatura engleză la Oxford și a fost pasionat de limbi, lingvistică și mitologie, de unde și-a tras și inspirația pentru lumea „Hobbitului” și a „Stăpânului inelelor”.

Mă întrebam la un moment dat de unde vine obsesia scriitorilor și traducătorilor de fantasy din România de a băga cuvinte învechite pe unde apucă, de spui că toată lumea e musai Tolkien. Și pe urmă m-am prins: pentru că nu e foarte clar de ce Tolkien e Tolkien și se descurcă atât de bne cu limbajul pompos/arhaic… și de ce nu toată lumea trebuie să fie Tolkien. John Ronald Ruen Tolkien era filolog.

Când s-a făcut Harry Potter, au făcut șase filme din primele șase cărți – dar la ultima au făcut Harry Potter 7, Partea I și Harry Potter 7, Partea a II-a. Jocurile foamei? Primele două cărți sunt două filme, a treia carte e despărțită și ea în Jocurile foamei: Mockingjay, Partea I și Jocurile foamei: Mockingjay, Partea a II-a. Twilight? Iar, Zori de zi, Partea I, Zori de zi, Partea a II-a.