Notă pentru sine (și pentru oricine altcineva mai are problema asta). Cuvântul cu care am tradus „rant” din engleză e „tiradă”. Dicționarele peste care am dat spun „poliloghie” sau „polemică” sau „critică” sau „vorbărie goală”, dar eu rămân la varianta cu tirada.
Acum ceva vreme am primit împrumut „Pendului lui Foucault” de Umberto Eco, ediția 2005, scoasă la editura Polirom (puțin altă copertă decât cea din link). Acum vreo două zile mi-am adus aminte de ea, că era pe noptieră și pe mine mă ținea trează o insomnie ca la carte.
[sorry, English readers. This is a plug for Romanians. It basically says: Listen to „Welcome to Night Vale”! It is awesome.]
O, viața e-o cântare glorioasă,
O improvizație a armoniei
Și iubirea e întotdeauna frumoasă;
Iar eu sunt Maria a României.
Melodia asta e obsedantă. Și versurile sunt mai întunecate decât par la prima vedere.
Am văzut acum câteva minute un R.I.P. scurt pe timeline-ul unei prietene. Am dat pe Google, să văd dacă la noi s-a scris ceva despre el de către cineva mai avizat ca mine. Doar agenții de presă care repetă aceleași știri despre premiul Nobel din 1995, că și-a donat operele Bibliotecii Naționale a Irlandei. Și, inevitabil, că e „unul dintre cei mai cunoscuți poeți din lume”. Cu toate astea, nu văd pe cineva care să fi scris vreun articol de parcă ar fi auzit de Seamus Heaney înainte de ziua de azi.
Există o părere, destul de răspândită din câte am văzut eu, care spune că o carte veche trebuie tradusă în limba română cu cuvinte vechi, arhaice – în niciun caz cu neologisme. Probabil că ideea e să „păstrezi atmosfera” de vechi, sau să faci cititorul într-un fel sau altul să spună „Aha! Citesc o carte veche!”
Circulă pe net o piesă nouă de la Taxi, „Subtitrarea la români”. Care e foarte mișto.
Din chestiile mai neobișnuite de azi:
Am o prietenă a cărei zi de naștere se apropie extrem de vertiginos și care și-a cerut din timp cadoul. Dar normal că nu m-am apucat de el din timp, pentru că dacă n-aș tegiversa n-aș fi eu. Ea le are cu cărțile audio și uneori le și înregistrează – dar de data asta vrea o variantă audio înregistrată de mine la o povestire.
Cred că e o problemă generală. Eu muncesc, tu muncești, noi muncim. Și toți ne imaginăm cam cu ce se ocupă personajul standard din categoria de muncă X. Iar personajul standard din categoria de muncă X strânge din dinți și spune, pentru a mia oară, că face cu totul altceva.