Notă pentru sine (și pentru oricine altcineva mai are problema asta). Cuvântul cu care am tradus „rant” din engleză e „tiradă”. Dicționarele peste care am dat spun „poliloghie” sau „polemică” sau „critică” sau „vorbărie goală”, dar eu rămân la varianta cu tirada. Am stat acum vreo 20 de minute să-mi storc creierii și să caut prin tag-urile de pe blog, că știam că folosisem cuvântul ăsta undeva, așa că mi-l pun undeva unde Google mă poate ajuta data viitoare când îl uit.

Acum ceva vreme am primit împrumut „Pendului lui Foucault” de Umberto Eco, ediția 2005, scoasă la editura Polirom (puțin altă copertă decât cea din link). Acum vreo două zile mi-am adus aminte de ea, că era pe noptieră și pe mine mă ținea trează o insomnie ca la carte. Cartea începe prost, dar promite să continue bine, că nu degeaba e Eco mare scriitor. Însă traducerea începe prost și continuă cam la fel.

[sorry, English readers. This is a plug for Romanians. It basically says: Listen to „Welcome to Night Vale”! It is awesome.] Am tot citit și ascultat chestii mișto zilele astea și am una de recomandat: „Welcome to Night Vale”. E o serie audio fascinantă care seamănă cu o emisiune la un radio de provincie, cu știri locale, puțină muzică și un prezentator cu voce caldă și suavă. Provincia e de fapt un orășel american dintr-o zonă deșertică, Night Vale, unde se întâmplă tot felul de lucruri.

O, viața e-o cântare glorioasă, O improvizație a armoniei Și iubirea e întotdeauna frumoasă; Iar eu sunt Maria a României. –Dorothy Parker, „Comentariu”, 1937 Îmi place ironia lui Dorothy Parker. Și rimele jucăușe în care-și îmbracă satira. „Hei,” parcă o auzi zicând, „crezi că e careva pentru care toate lucrurile sunt roze? Ha. Nu e nimeni pe lumea asta. Nimeni.” Și adevărul e că nici eu nu prea alerg după fericire.

Melodia asta e obsedantă. Și versurile sunt mai întunecate decât par la prima vedere. Versuri (franceză): J´suis l´poinçonneur des Lilas Le gars qu´on croise et qu´on n´ regarde pas Y a pas d´soleil sous la terre Drôle de croisière Pour tuer l´ennui j´ai dans ma veste Les extraits du Reader Digest Et dans c´bouquin y a écrit Que des gars s´la coulent douce à Miami Pendant c´temps que je fais l´zouave

Am văzut acum câteva minute un R.I.P. scurt pe timeline-ul unei prietene. Am dat pe Google, să văd dacă la noi s-a scris ceva despre el de către cineva mai avizat ca mine. Doar agenții de presă care repetă aceleași știri despre premiul Nobel din 1995, că și-a donat operele Bibliotecii Naționale a Irlandei. Și, inevitabil, că e „unul dintre cei mai cunoscuți poeți din lume”. Cu toate astea, nu văd pe cineva care să fi scris vreun articol de parcă ar fi auzit de Seamus Heaney înainte de ziua de azi.

Există o părere, destul de răspândită din câte am văzut eu, care spune că o carte veche trebuie tradusă în limba română cu cuvinte vechi, arhaice – în niciun caz cu neologisme. Probabil că ideea e să „păstrezi atmosfera” de vechi, sau să faci cititorul într-un fel sau altul să spună „Aha! Citesc o carte veche!” Curentul ăsta de opinie mi se pare mie că e legat de patima lecturatului – lecturatul în fond nu e doar citirea unei cărți.

Circulă pe net o piesă nouă de la Taxi, „Subtitrarea la români”. Care e foarte mișto. Și care, în combinație cu faptul că ascult acum soundtrackul de la Cabaret (cu Liza Minnelli) destul de mult, mi-aduce aminte de o variantă dublată a filmului. Mai exact, scena asta: În engleză: Tipul: SCREW Maximilian! Tipa: I do. Tipul: So do I. În română era ceva de genul: Tipul: Du-te și culcă-te cu Maximilian!

Din chestiile mai neobișnuite de azi: Am o prietenă a cărei zi de naștere se apropie extrem de vertiginos și care și-a cerut din timp cadoul. Dar normal că nu m-am apucat de el din timp, pentru că dacă n-aș tegiversa n-aș fi eu. Ea le are cu cărțile audio și uneori le și înregistrează – dar de data asta vrea o variantă audio înregistrată de mine la o povestire.

Cred că e o problemă generală. Eu muncesc, tu muncești, noi muncim. Și toți ne imaginăm cam cu ce se ocupă personajul standard din categoria de muncă X. Iar personajul standard din categoria de muncă X strânge din dinți și spune, pentru a mia oară, că face cu totul altceva. Exemple concrete, din viața reală: Arhitecta stă în biroul ei, când pe ușă intră un client. „Bună ziua,” spune clientul. „Cât mă costă un desen de casă?