N-o să prea vedeți cărți românești pe aici, pentru simplul motiv că pe majoritatea dintre ele le recomand doar pentru aprins focul. Însă fiecare pădure are și verziturile ei. La nivel declarativ, „Tati” de Vlad B. Popa e o carte care despre cum e să fii părinte și cât de simpatici sunt copiii. În general, astfel de povești mă interesează fix cât negru sub unghie, așa că le-aș fi ignorat fericită și pe astea, dacă nu mi-ar fi fost vârâte în brațe și dacă n-aș fi știut dinainte ce poate face Vlad B.

Există o teorie conform căreia, dacă știi unde să cauți, există măcar un scriitor contemporan român care chiar scrie bine, doar că e subapreciat. În funcție de persoana pe care o întrebi, scriitorul respectiv diferă. Eu îl propun pe Vlad B. Popa în rolul ăsta.1Bine, mai aduc aminte și de Sergiu Someșan uneori, dar de el am mai vorbit. Da, știu:_ „Cine?!”_ N-a auzit mai nimeni din cercul meu de el, pe verificatelea, pentru că-l mai pomenesc din când în când.