Roxana-Mălina Chirilă

O poveste simpatică.

Mă uitam la Glee (serialul) și am ajuns la episodul în care trupa de muzică a școlii vrea să pună în scenă The Rocky Horror Picture Show. Pe care nu l-am văzut. Și pe când căutau ăștia mai tare pe cineva să joace rolul transsexualului, mi-am adus aminte că acum ceva timp citisem ceva legat de felul în care Neil Gaiman își numise fiica cea mare. Ceva care îmi suna a Rocky Horror Picture Show. Am dat pe Google, am căutat pe blogul lui.

Până la urmă am dat după „transvestite”. Și am găsit. „În care autorul are în sfârșit Discuția cu fiica lui”. Pe care o traduc, că m-a distrat.

În seara asta m-am distrat bine cu Holly, din clipa în care mi-a zis cât de mult îi plăcea cântecul „Across the Universe” și de mine când îi cântam versiunea de Laibach, care a fost dintotdeauna preferata mea. „Tata,” mi-a zis fericită, „Asta e varianta pe care o știam când eram mică. Tu o cântai. Și mereu mă întrebam de ce cea de Beatles suna întotdeauna altfel decât mă așteptam. Adică în primul rând puteai să descifrezi cuvintele.” Pe urmă am stat în fața calculatorului câteva ore și i-am făcut un playlist cu alte cântece care-i plăceau mult când era mică, cele pe care și le amintea și cele pe care le uitase, și din una în alta am ajuns să avem Discuția. Cea de care știam că o să vină de aproape nouăsprezece ani încoace.

I-am pus cântecele din copilăria ei pe playlist – „Barcelona” și „Nothing Compares 2 U” și „I Don’t Like Mondays” și „These Foolish Things” și pe urmă a venit „Walk on the Wild Side” de Lou Reed. „Mi-ai pus numele după cântecul ăsta, nu?” a zis Holly când a început basul. „Dap,” i-am zis.

Lou a început să cânte.

Holly a ascultat primul vers și, pentru prima oară, chiar a auzit cuvintele.

„S-a ras pe picioare și atunci el a devenit o ea…? El?”

„Da,” i-am zis și mi-am luat inima-n dinți. Aveam Discuția. „Ți-am pus numele după un travestit dintr-un cântec de Lou Reed.”

A zâmbit atât de larg încât parcă s-a luminat încăperea. „Tata. Așa te iubesc,” mi-a zis. După care a luat un plic și mi-a scris cuvintele pe spate, în cazul în care le uita.

Nu sunt sigur că mă așteptasem ca Discuția să decurgă chiar așa.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |