Povestea poveștii lui Casanova

Acum câțiva ani, la un târg de carte, am găsit Memoriile lui Casanova, o ditamai carte de sute de pagini, cu coperți albastre. Le-am luat, iar după ceva timp am zis să le citesc. Dar, surpriză, surpriză! Erau varianta prescurtată.

Am căutat pe Gutenberg și am dat peste o monstrozitate cam de două ori mai lungă decât Război și pace: varianta completă. Doar că nici aia nu e exact cum a scris-o Casanova (pe lângă faptul că e în traducere). E varianta cenzurată.

„Nu-i nimic,” mi-am zis. „Casanova a murit în 1798, sigur găsesc o ediție necenzurată în engleză pe undeva la liber pe net. Drepturile de autor țin până la 70 de ani după moartea autorului, valabil și pentru traduceri… Da, trebuie să fie.”

…de fapt, n-am găsit decât o singură ediție necenzurată la liber pe net, și aia e scrisă de mână și în franceză.

Ce s-a întâmplat? Păi, spre sfârșitul vieții, în 1794, Casanova era prin Boemia. Își scrisese memoriile în franceză și un prieten, membru al unei familii princiare, l-a convins să le publice. Casanova s-a apropiat cât de cât de publicarea manuscrisului, dar a murit în 1798, înainte să se lege ceva. Manuscrisul i-a rămas unui nepot (de unchi) prin alianță, care a murit și el în 1808 și i-a dat manuscrisul fiicei lui.

Începe bine, nu? Au trecut 14 ani și nimic.

Din motive de schimbări politice majore (revoluția franceză, războaiele lui Napoleon), nu prea mai era momentul să se publice aventurile unui „cavaler” de modă veche. Până la urmă, prin 1821, manuscrisul a fost tradus în germană, dar cenzurat, pentru că era prea scandalos pentru gusturile publicului de atunci. Mai multe volume au ajuns pe piața germană în intervalul 1822-1828.

După ce Memoriile lui Casanova au avut un succes răsunător în varianta în germană, francezii s-au hotărât să le publice și ei. N-au reușit să pună mâna pe manuscris, dar au pus mâna pe volumele în germană, pe care le-au tradus în franceză și le-au cenzurat masiv.

Editura nemțească s-a enervat că li s-a furat textul pe care aveau drepturile și că a fost publicată o ediție pirat. Au publicat versiunea lor în franceză (1826-1838). Care era și ea modificată: Casanova primea alte viziuni politice și religioase și referințele sexuale erau cenzurate cu nemiluita.

În punctul ăsta, încă o editură franceză a publicat o traducere a ediției germane, tot fără voia edituri care avea drepturile. Deci tot pirați. Englezii au sărit și ei să facă o traducere, tot bazată pe careva din edițiile cenzurate și modificate, în 1894.

Să recapitulăm: la 100 de ani după moartea lui Casanova, prin Europa circulă doar traduceri modificate și cenzurate ale Memoriilor, dintre care unele sunt ediții-pirat.

Sătui de toată povestea cu piratarea, nemții n-au mai vrut să publice mare brânză. Au preferat să țină manuscrisul ascuns decât să piardă bani. Două Războaie Mondiale, după care s-a redeschis subiectul Memoriilor… în 1960. Nemții au colaborat cu un francez pentru a scoate ediția originală, autentică (din păcate s-au pierdut 4 capitole, pe care le-au înlocuit cu unele dintr-o ediție mai veche). La peste 160 de ani de la moartea autorului, în sfârșit, îi apare cartea cum a scris-o (aproximativ).

Acuma, problema e că textul ar fi ieșit din copyright după toate legile posibile și imposibile. Dar! Dar. Se poate rezolva problema: dacă se pun note de subsol, comentarii editoriale și așa mai departe, acelea vor continua să fie cu drept de autor, chiar dacă restul cărții nu. Cartea nu poate fi pusă pe net la liber în mod legal nici acum.

În 1966-1971 au făcut și britanicii o traducere a versiunii autentice, care nu e gratis pentru că traducătorul are și el drepturile lui de autor.

În 2010, acum 4 ani, un donator necunoscut a cumpărat manuscrisul cu 9 milioane de dolari, pentru Biblioteca Națională a Franței. Care l-a pus pe internet.

Și uite așa, cu multă piratarie, cenzură din pudism și licențe ale traducătorilor și editorilor cu părerile lui Casanova, la peste 2 secole de la moartea unui autor de care știe toată lumea, tot nu ai textul lui original disponibil fără probleme, la liber, ca toate celelalte texte clasice din acea perioadă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *