Boia are un bestseller în Sf. Gheorghe

Pentru cine a reușit să rateze știrea: Lucian Boia a scris o carte despre Primul Război Mondial în care a zis cam așa ceva:

Românii puteau invoca, fireşte, cum au şi făcut, un drept etnic asupra Transilvaniei (populaţia românească fiind majoritară), dar nu şi vreun drept istoric. Puteau să-i acuze pe unguri că îi asupreau sau îi discriminau pe români, dar nu-i puteau acuza că „răpiseră“ vreodată Transilvania.

A fost supărare mare. Unii au făcut urât la lansare, ca să arate că Transilvania a fost a noastră de când ne-a cucerit Traian. Pe la TV s-a discutat intens subiectul și undeva am văzut burtiere promovând România Mare. Și pentru că am tendința să citesc cărțile despre care se vânzolește, am zis să cumpăr cartea să văd care-i faza.

Zis și făcut. Am aflat că există în librăria din Sf. Gheorghe și pentru că mă bucur că există o librărie în Sf. Gheorghe am așteptat cuminte să ajung acasă și pe urmă m-am dus s-o caut acolo.

„S-a vândut,” mi-a zis ieri vânzătoarea. „Mai aducem mâine câteva exemplare.”

Perfect! M-am înființat acolo azi pe la 5 și am luat singurul exemplar existent, plus încă o carte care mi-a făcut cu ochiul și m-am dus la casă s-o plătesc.

„Am mai avut șase exemplare și deja ăsta e ultimul,” mi-a zis vânzătoarea. „Mai aducem…”

„La ce scandal a fost, nici nu mă mir,” i-am răspuns. Deși de fapt mă mir. Cred că e ceva record de vânzări, că în Sf. Gheorghe librăriile cu cărți în română tind să dea faliment cu o viteză îngrijorătoare. Așa că sună ca un bestseller local, o ciudățenie a sorții.

E interesant cum apartenența politică a Transivlaniei în 1507, 1608, 1709, 1810 și 1911 vara, deși e clară în manualele de istorie, a ajuns să fie un adevăr scandalos. O fi formularea, care le-a sunat unora de parcă Transilvania ar trebui să aparțină Ungariei, chiar dacă înțelesul era ceva de genul:

Boia a spus și alte lucruri, de care nu s-a scandalizat prea multă lume. De exemplu, că moldovenii, muntenii și ardelenii nu se vedeau ca fiind parte a aceluiași popor, ci se considerau a fi diferiți. Sau că povestea cu Mihai Viteazul care voia să unifice „România” e un mit și de fapt omul cam cucerea Ardealul și Moldova, nu elibera românimea. (care carte chiar merită, e interesantă)

Scandalul e o chestie care lovește aleatoriu, nici nu știi la ce se supără lumea. Dar hei, am ultimul exemplar din librărie acasă. Când termin cu ce citesc acum (și cu ce lucrez acum), am ce citi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *