Julian Fellowes – Belgravia [recenzie]
„Belgravia” e o carte despre societatea engleză de la începutul secolului 19 – sau, mai exact, despre două familii de la începutul acelui secol și intrigile care le unesc. Seamănă puternic ca stil cu serialul „Downton Abbey”, ceea ce nu e o coincidență: Julian Fellowes este creatorul amândurora.
În 1815, înainte de bătălia de la Waterloo, familia Trenchard se ridică încet în societate datorită lui James Trenchard, născut fiu de negustor și mânat de ambiția de a ajunge în cele mai înalte cercuri – și e un adevărat geniu al aprovizionării. Problema e că fiica lui, Sophia, se îndrăgostește de cineva mult prea departe deasupra rangului ei.
Peste 25 de ani, James Trenchard a reușit să se ridice dincolo de orice speranță: este un mare afacerist implicat în construcții, care câștigă o grămadă de bani proiectând casele oamenilor importanți (și nu numai). În plus, își trimite soția la toate evenimentele sociale la care poate, fără să-și dea seama că e un pic penibil și nimeni nu-i acceptă. Dar lucrurile vor fi date puternic peste cap prin tot felul de dezvăluiri, ce implică tineri sclipitori, rude oribile și servitori care șușotesc în privat.
E o poveste previzibilă, în felul în care basmele și poveștile de dragoste sunt previzibile – te prinzi relativ repede că e genul de carte în care cei buni trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți, cei răi își primesc pedeapsa care li se cuvine, iar totul se rezolvă perfect. Și e ok, avem nevoie și de povești frumoase pentru zilele în care vrem să ne distrăm, să ne placă un personaj și să nu trăim cu frică pentru că ar putea să-l omoare George R.R. Martin1acest criminal în serie al literaturii universale.
Iar atmosfera și lumea sunt atent redate – Julian Fellowes pare să aibă o pasiune pentru secolul 19, iar asta se vede din detalii. Chiar dacă accentul pică mai degrabă pe răsturnări de situație și pe acțiune în general, poți să simți că personajele trăiesc în lumea respectivă și că au mentalitățile epocii. Fellowes scrie în așa fel încât să captiveze publicul de azi, asigurându-se că se simte excelent și în trecut.
Mi-a plăcut și traducerea de Adriana Voicu. Simt că reușește să redea atmosfera și stilul originalului destul de bine.
O recomand mai departe, mai ales fanilor de Downton Abbey și celor care caută ceva istoric cu un dram de romantism. O puteți găsi pe site-ul Nemira, pe eMag și în general prin librării.