Roxana-Mălina Chirilă

Dap, eu am scris Biblia

Din cauza referendumului vieții mi-au venit neobișnuit de mulți oameni pe una dintre vechile postări de pe blog, de pe vremea când mă chinuiam să scriu în română fără să sun de parcă am un băț înfip undeva și nu-mi ieșea încă.

Postarea e despre Sodoma și Gomora. Sincer, mi-e lehamite până și mie s-o recitesc, dar vă spun pe scurt care e ideea. Pe vremea când Dumnezeu încă vorbea cu oamenii din tufe arzânde ca un boschetar rezistent la foc, niște îngeri au venit să tragă peste noapte în Sodoma, un oraș plin de păcătoși în care locuia și un erou biblic, Lot.

Lot are o poveste mai lungă, a fost bogătaș, a ajuns sclav, apoi a fost eliberat de un amic și în cele din urmă s-a mutat cu soție cu tot în Sodoma. Dar astea sunt chestii mai puțin interesante. Eh, într-o seară au venit niște îngeri și Lot i-a invitat să stea la el. Când s-au prins vecinii de treaba asta, au venit buluc să ceară să li se scoată îngerii afară, să-i violeze.

La care Lot zice, „Bă, nu-i violați pe ăștia, că sunt oaspeții mei. Nu mai bine îmi violați fiicele virgine?” 1Nu, pe bune. Citatul din Biblie e: “Nu, fraţii mei, să nu faceţi nici un rău. Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce … Continue reading)

Dar vecinii nu și nu, ei vor să violeze oaspeții. Îngerii îl trag pe Lot înapoi în casă și Dumnezeu îi zice lui Lot, „Fugi din oraș în zori, că-i omor pe toți. Și să nu te uiți înapoi.”

Fug ei în zori, soția se uită înapoi și se face stană de sare, dar Lot și fiicele scapă și se adăpostesc într-o peșteră. Fiicele văd că e prăpăd în jur și că nu-și găsesc soți, așa că decid să-l îmbete pe Lot și să se culce cu el, ca să facă copii. Amândouă nasc băieți.

Tot episodul e dubios. E aici, dacă vreți să-l citiți – e și super-scurt.

Ce ziceam acolo:

1. Oaspeții erau cvasi-sfinți prin antichitate. Ospitalitatea era o Mare Chestie prin Antichitate – inclusiv în Bilie. Ce ziceam în postarea aia e că ce se întâmplă prin Sodoma e o problemă un pic mai complexă, care ține și de ospitalitate și altele.

2. Atitudinea lui Lot față de fiicele lui e cel puțin dubioasă. S-ar putea să le ofere la viol pentru că oaspeții au nimbul ăla sacru de care vorbeam. Deși cine știe.

3. Fiicele comit incest cu Lot. Și Dumnezeu nu zice nimic despre episodul ăsta. Pentru că în rest spune clar când îl deranjează ceva, nu putem decât să înțelegem că nu-l deranjează incestul și nu-l deranjează oferirea fiicelor la viol.

Dar lucrul cel mai important e că nu eu am inventat povestea asta. E în Biblie. E în Geneză, capitolul 19. Citiți-o.

Indiferent câte comentarii primesc în care mi se spune că sunt proastă (le șterg, n-am de ce să le păstrez), povestea asta este în Biblie. Puteți să mă amenințați în continuare cu iadul, asta e povestea din Biblie. Puteți să vă rugați pentru sufletul meu, dar povestea asta va rămâne la fel în Biblie. Puteți să spuneți că Dumnezeu trebuie să aibă milă de mine, dar povestea asta rămâne în Biblie.

După distrugerea Sodomei și Gomorei, Lot și fiicele lui au făcut copii împreună, iar povestea asta este în Biblie.

Orice supărare a voastră nu va duce la mai puțin incest în Biblie. Sodoma și Gomora se termină cu un incest aprobat de Dumnezeu.

Asta dacă nu credeți că eu am inventat tot – caz în care, ok, nu mai am ce zice. O să recunosc. Eu am scris Biblia, sunt Dumnezeu, puteți să-mi căutați cuvintele prin Geneză, capitolul 19, unde veți avea surpriza că le-am inserat retroactiv. Vă dau dezlegare la trei înjurături după ce descoperiți cu ochii voștri că așa e. Amin.

References

    <td class="footnote_plugin_text">
      Nu, pe bune. Citatul din Biblie e: “Nu, fraţii mei, să nu faceţi nici un rău. Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceţi nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperişul casei mele!” (Geneză 19:7-8
    </td>
  </tr>
</table>

Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |

© Roxana-Mălina Chirilă

since 2012

References
1