A scris Ovidiu Eftimie o postare la Zoso pe blog care se numește „Ce fel de carte de istorie și morală este Biblia”. Povestește el pe acolo cale de vreo trei pagini tot felul de lucruri despre Biblie, creștinism și interpretări greșite ale creștinismului – ceea ce sună grozav, doar că vorbește din impresiile proprii, fără să știe prea multe despre ce vorbește. Postarea se termină cu această concluzie: Ideea Bibliei nu este să te enervezi de ce primitivi și proști au fost ăia ci să te bucuri de cât de mult am evoluat în gândire de la ăia la ăștia care suntem acum.

Umberto Eco – „A spune cam același lucru: Experiențe de traducere”. O introducere destul de bună în domeniul traducerilor, cartea povestește mai ales de experiențele lui Umberto Eco ca autor tradus care vorbește cu traducătorii săi, și ca traducător care trebuie să ia decizii pentru o carte tradusă de el. Ceea ce spune e perfect corect și adevărat, de la problema adaptării unui text sursă plin de referințe culturale la o cultură diferită, care are alte repere, până la dificultatea de a reda particularitățile de limbaj ale cuiva într-o altă limbă.

Din cauza referendumului vieții mi-au venit neobișnuit de mulți oameni pe una dintre vechile postări de pe blog, de pe vremea când mă chinuiam să scriu în română fără să sun de parcă am un băț înfip undeva și nu-mi ieșea încă. Postarea e despre Sodoma și Gomora. Sincer, mi-e lehamite până și mie s-o recitesc, dar vă spun pe scurt care e ideea. Pe vremea când Dumnezeu încă vorbea cu oamenii din tufe arzânde ca un boschetar rezistent la foc, niște îngeri au venit să tragă peste noapte în Sodoma, un oraș plin de păcătoși în care locuia și un erou biblic, Lot.

Acum câteva zile a avut loc următorul dialog: El: Ne-au dat liber luni. Eu: De ce? De ziua copilului, ca să vă jucați? Ar fi mișto. El: Chiar că, dar nu, de Rusalii. Eu: Aha. Ieri pe la prânz a avut loc următorul dialog: Eu: Și totuși, ce sunt Rusaliile? El: Sunt… Ai auzit de Pentecost la englezi. E același lucru. Eu: Nu știu ce e Pentecostul. El: E, e la un timp fix după Paști.

Am o discuție lungă, sau mai bine zis o discuție împărțită în episoade ocazionale, cu cineva care crede în creștinism. Nu, nu în sensul în care e creștin care merge la biserică, nu crede în Dumnezeul creștin și nu face gesturile creștine tipice, ci el crede în creștinism ca fiind un lucru la bază bun. Zice așa: creștinismul adevărat ține de un set de valori morale care sunt în regulă (bunătatea și iubirea față de aproape, chestiile alea), Iisus pare că a fost un tip de treabă, iar de-a lungul istoriei cultura s-a păstrat în mănăstiri.

Povestea asta e mult prea tare ca să nu fie scrisă undeva. De ex., pe blogul meu, cu acordul pățitorului. Se face că un tânăr s-a dus odată să-și ia o shaorma de la shaormeria favorită. A dat comanda preocupat, a plătit și pe urmă a așteptat ca lucrurile să-și urmeze cursul. Doar că iată că în loc să fie întrebat dacă vrea ceva sau altceva, a auzit o întrebare care n-avea nici în clin, nici în mânecă cu… ei bine, cu nimic.

Nu mai știu dacă aveam 12 sau 13 ani[*] când mi-am dat seama că am o mentalitate de asasin nemilos, că aș putea să omor pe cineva și să-mi continui viața fără să mă uit de zece ori înapoi. Crudă, dură, implacabilă. Viața e un șir lung de dificultăți și în ultimă instanță te resemnezi cu faptul că și tu vei suferi și vei muri. Am trăit o vreme cu convingerea că în adâncurile mele sunt aproape sociopată.

Azi m-am convins: nu prea mă (mai?) împac cu New Age-ul. Știți ce-i ăla, nu? Tu ești Sinele, tu ești cheia transformării din viața ta. Tu ești Dumnezeu, toată schimbarea vine din tine. Universul e sublim și conștiința permează totul. Noi afectăm lumea. Fii tu însuți, găsește adevărul din tine! Adevărul e paradoxal, energia se află în spatele materiei. E ok. Dați-i înainte. Doar că nu mai am răbdare cu chestiile astea, mai ales când apare câte un blajin gen Eckhart Tolle care spune trei cuvinte/minut, sau câte o persoană cu voce ușor sfârșită și visătoare care vorbește despre misterele universului spunând aceleași chestii pe care le-am tot auzit.

Mă uitam pe Zelist.ro care sunt cele mai comentate articole de azi de pe bloguri – printre care e unul de pe blogul lui Saccsiv. Și cu ocazia asta am ajuns la concluzia că Saccsiv e genul de om pe care dacă l-aș întâlni, l-aș ține la distanță de vreo două prăjini (vreo 11-13 metri) și i-aș zice că o fac ca să nu-l seduc accidental. Ce zice articolul? Păi, pe scurt, că femeile n-ar trebui să poarte pantaloni, pentru că femeile din timpuri biblice nu purtau așa ceva.

Bla-bla, marș pentru normalitate, 8 iunie 2013, București, Piața Victoriei, ora 11. Am aflat informația asta de pe blogul lui Mihai Rapcea. Dar se pare că informația vine (inițial) de pe blogul Apologeticum. Părerea mea sinceră e că și susținerea vehementă a homosexualității în diverse chestii corecte politic, prezentarea intensă a acestui subiect în presă, artă și ce-o fi, dar și împotrivirea vehementă împotriva homosexualității în toate felurile sunt mofturi. Pentru că n-avem ce face, ne agităm degeaba cu un aer extrem de auto-important.