Eu n-am donat pentru Cumințenie pentru că nu-mi place și nu mă interesează. Dacă n-aș ști că valorează enorm de mulți bani și aș vedea-o la 50 de lei pe raftul unui magazin, n-aș cumpăra-o pentru că nu m-ar face cu nimic mai fericită nici dacă aș deține-o eu. Și nu am obiceiul să pretind că anumite lucruri mi se par interesante doar pentru că e de bonton să ți se pară așa.
Că tot discutam de școală zilele astea, mi-am adus aminte de o chestie. Când eram prin clasa a șasea, a fost un concurs de povești și povestiri la noi în școală – bine, nu era doar în școala noastră, lucrările erau trimise mai departe.
Văd din când în când câte un om care sare să spună că ar trebui scoase anumite materii din programa școlară și să se introducă altele.
Se protestează zilele astea împotriva unei propuneri de legi din Polonia care privește avorturile și mă miră câți au ratat subiectul discuției. Văd că sunt persoane care cred că e vorba de trecerea în ilegalitate a avortului, în condițiile în care acum ar fi legal. Ceea ce nu e de mirare, pentru că știrea a ajuns trunchiată prin anumite zone ale presei noastre.
În străinătățuri au devenit destul de populare ideile de pachete și cutii de bunătăți – dai niște bani și, cu o oarecare regularitate, primești pachete cu surprize din domeniul care te interesează pe tine.
Lumea e obositor de complexă și soluțiile nu sunt sigure, corelațiile nu sunt clare.
Dragă studentule care mi-ai scris pe mail nu demult ca să-ți verși oful,
Dragă studentule care mi-ai scris pe mail nu demult ca să-ți verși oful,
Dragă studentule care mi-ai scris pe mail nu demult ca să-ți verși oful,
Dragă studentule care mi-ai scris pe mail nu demult ca să-ți verși oful,