Roxana-Mălina Chirilă

Încă o dată, salut site-ul Yogaesoteric!

Văd că aici-semnata, Roxana-Mălina Chirilă, a fost pomenită din nou pe site-ul Yogaesoteric, site-ul oficial al Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut (MISA), condusă de Gregorian Bivolaru. De fapt, mai mult decât pomenită, văd că mi s-a dedicat un întreg articol. În cazul în care aterizează pe aici grupuri răzlețe de yoghini, ex-yoghini și persoane fără legătură cu yoghinii care s-ar putea să aibă o curiozitate de moment, consider că ar fi utile câteva link-uri orientative:

Oameni nervoși, mentă piperată și carcase de lupi

Deci traduci și știi aproximativ limba străină cu care lucrezi. În general înțelegi despre ce e vorba în propoziție, dar poate că-ți dai seama că n-o să dai vorbitorii nativi pe spate prea curând. E ok. Te înțeleg. Te induce în eroare o chestie gen „the gallant army” (armată curajoasă, sau cu gânduri nobile, nu o armată politicoasă), sau te păcălești și spui „sufferance” în loc de „suffering” când te referi la suferință. E ok, e vorba de finețuri. Se întâmplă.

Ce nu înțeleg e de ce unii oameni preferă să nu pună mâna pe dicționar când traduc.

The Piano Demon [Story, Fantasy, Draft 1.03]

Author’s Note: This is another one of my infamously stuck-in-first-draft stories. One day I’ll actually edit it.

~*~

The first time I saw her – really, really saw her, not just glanced at her as we tried our best to catch the back seats in the small university classrooms – she was at a piano. Maybe I’d never have really been able to notice her had it not been for that one, strange evening when destiny gently pushed me out of my awkward life and into hers.

If only children can be prodigies, then I wasn’t one any longer. I’d lived through my glory years at school, where I’d gone off and won prizes for art and English, maths and physics, running circles around classmates and less talented professors. Eventually, when push came to shove and I had to figure out what I wanted to do with my life, I hid behind some more studying, delaying that dreadful moment when I’d have to prove that not only was I smart, but that I was also able to do something. I chose English and physics as majors, convinced I could do both easily enough. I wasn’t right. I wasn’t very wrong, either. There wasn’t much of a personal life left between the two, but I took my exams with flying colors and dreamed of the day I’d win a Nobel prize. I don’t think it will ever actually happen, but even fools can dream.

Despre păcat

Una dintre cele mai simpatice explicații ale păcatului pe care le-am citit vreodată, într-o carte în care un preot și o vrăjitoare stau de vorbă: „Chiar acum are loc o dezbatere interesantă și intensă despre natura păcatului, de exemplu.” „Și ce părere au? Nu că sunt împotriva lui?” „Nu e chiar așa simplu. Problema nu e ori albă, ori neagră. Sunt multe nuanțe de cenușiu între ele.” „Nu.” „Poftim?” „Nu e niciun cenușiu, doar un alb care s-a murdărit și mă miră că nu știi asta.

Îmi iau laptop

…pentru că am nebunia acum. Da, îl iau de pe răul de eMag, unde a ajuns momentan la un preț ok: un laptop Lenovo, mai exact.

Momentan funcționez pe un Desktop cu Intel Core 2 Duo (2.33 GHz), 2GB RAM, NVIDIA GeGorce 7300 GT și un laptop MSI Wind U100 cu Intel Atom, 2 GB RAM (cu partea grafică integrată). Adică ambele cam depășite de situație, deși încă pot să mă joc pe el dacă vreau… dacă vreau să mă joc Kingdom of Loathing sau Might and Magic VII. Și pot să editez și chestii video, dacă sunt scurte și ușoare și nu vreau să fac prea multe. Din când în când, dacă vreau să-mi fac de cap, bag un Sacred (de la Ascaron) sau deschid un program de editare grafică (GIMP, de exemplu) și îmi fac de cap ca un copil teribil ce sunt.

Educație vs. învățământ

Am petrecut mai bine de o săptămână cu nasul în tot felul de cursuri și cărți pe tot felul de teme, bătând la cap oameni să-mi explice tot felul de prostii, întrebându-mă dacă să mă înscriu, eventual, la o conferință din Brașov, încercând să descifrez ce reviste sunt cotate ISI și începând să iau în serios varianta unui doctorat, deși în clipa în care am terminat masteratul am fost prea amărâtă ca să mă gândesc să continui, cum era planul inițial (apoi mi-am dat seama că nu trebuie să continui la București, pot merge în Cluj).

O să intru în detalii mai târziu și o să scriu câteva recenzii la niște cărți superbe (academice)(bine, no, și literare, să fie de toate pentru toți). Dar înainte de asta…

Întâlnire de gradul trei cu Martorii lui Iehova

Cel puțin, cred că a fost o întâlnire de gradul trei cu Martorii lui Iehova. Nu mi-e foarte clar cum stă treaba cu gradele astea.

Mergeam pe stradă pe cea mai ocolită rută posibilă către primul bancomat, că aveam chef de o plimbare, când m-a luat un tip mai în vârstă deoparte, dacă se poate să mă întrebe ceva. Eu credeam că vrea să mă întrebe cât e ceasul, sau altă chestie de genul ăsta.

-V-ar plăcea să fiți mereu atât de tânără și frumoasă cum sunteți acum? mă întreabă omul.

Pentru scriitori (amatori sau ba)

Momentan sunt prinsă de diverse preocupări, așa că nu vă scriu mult. Pentru cei care sunt interesați de scris, literatură și alte chestii de genul ăsta, recomand (mult? tare? cald? la 100 de grade?) blogul unei profesoare de „creative writing” – adică de scris literatură, mai pre românește. A publicat două romane, a fost pe ici, pe colo la diverse întâlniri scriitoricești și predă la Ball State University. A predat și la Minnesota State University-Mankato, The College of New Jersey, și la University of Pittsburgh.

De ce am pică pe linkurile către youtube (via messenger)

Există puține lucruri care mă enervează mai tare decât prieteni care aruncă spre mine cu linkuri către youtube (date pe messenger). Bancuri pe messenger? Tolerabile. Linkuri către articole? Șansele sunt foarte mari să arunc un ochi și să le închid. 9Gag, Tumblr, etc.? Se deschid și se închid repede.

Youtube?…

Naiba să-l ia.