Roxana-Mălina Chirilă

Am dat pe scena9.ro peste un infografic despre consumul cultural din România. E interesant de văzut cam care sunt cifrele pe la noi.

Pentru că Harry Potter e atât de faimos, nu are nevoie de o introducere prea largă. 7 cărți în seria originală, fiecare corespunzând unui an petrecut la Hogwarts, școala de magie și vrăjitorii.

Azi am citit un articol care spunea că generația născută post-90 nu mai are chef să se arunce între așternuturi. Și am observat vreo două aspecte mai subtile care merită menționate.

Colega: eu știu că e un cuvânt bun pentru „preot”
Colega: dar nu-mi vine
Colega: nu duhovnic
eu: părinte?
Colega: grrr ce mă chinuie
Colega: nu
eu: popă?
Colega: nu
Colega: ceva ce ar zice un preot
Colega: așa, bisericesc
Colega: nu găsesc în dex
Colega: gen pastor
Colega: dar nu pastor
eu: din câte știu, se părintesc unul pe celălalt
eu: sau unii pe alții, mă rog.
Colega: da, dar mai e un termen
Colega: care nu-mi vine
eu: vicar?
Colega: nu
Colega: 🙁
eu: cucernic?
Colega: :)))
Colega: nu
eu: sfinție?
Colega: nu
Colega: caut acuma prin dicționare bisericești
eu: monah?
Colega: nu
Colega: dar ăla e un cuvânt care nu sună rău 
eu: prezbiter?
Colega: :))) nu
Colega: e un cuvant mișto, grrr
eu: Știam eu că la un moment dat o să mă ajute la ceva cursul ăla de religie medievală
Colega: :)))
eu: păstor?
eu: arhipăstor.
eu: ierarh
Colega: nu, dar ca sens e ceva gen pastor
Colega: la ierarh mă gândeam și eu
Colega: nu știu dacă ăla e cuvântul ideal
eu: sihastru?
Colega: pai ăla e preot?
Colega: credeam ca e pustnic
eu: nu, dar am epuizat preoții
Colega: :)))
eu: și mergea Ștefan cel Mare la el, deci.
Colega: sau care era
eu: :)))
Colega: Ștefan, da
eu: stareț
Colega: nici
Colega: kfskdfklfl;
Colega: trebuie să-mi fac un caiet de cuvinte random care sunt mișto
Colega: în caz că am vreodată nevoie de ele :)))

Citeam acum o chestie și râdeam de una singură prin casă: un tip era pe tren și în fața lui erau un el și o ea, fiecare cu căștile în urechi și ochii în tabletă. Clar cuplu, chiar dacă nu-și vorbeau. Ceata de pe Facebook ofta: așa e cu generația asta, pierdută în tehnologie.

„Ce personalitate are un monstru care poartă o pălărie? De ce o poartă? Am trecut prin straturi de ironie și am început să intuiesc o creatură fantezistă, foarte arogantă, foarte vanitoasă și gata să hărțuiască. Poate că era și puțin nesigură, dar în cele din urmă trebuia să fie și înfricoșătoare. Avea elemente din diavolii care își fac veacul pe la răscruci, așteptând să facă pacturi, din kappa-șii japonezi și din leviatani.” – despre Tahm Kench, de pe site-ul oficial League of Legends.

Când eram în școală, am discutat „Luceafărul” lui Eminescu la două materii: la română și la religie. Erudita noastră profă de română și preotul zevzec au avut fiecare câte o interpretare interesantă a poeziei care mi-a rămas bine întipărită în minte după mai bine de zece ani. Însă adevărul despre Luceafăr aveam să-l aflu doar acum câteva zile.

Suntem în anno domini 2016. Tirajele cărților au scăzut la 2000 de exemplare, vândute în ani de zile, deși la începutul anilor ‘90 se auzea de zeci de mii de exemplare vândute dintr-un singur titlu. Aș spune că lumea nu mai citește, dar întâlnesc bătrâni pasionați de cărți, hipsteri pasionați de cărți, tineri care citesc. Ceva nu pușcă.

Terry Pratchett și Stephen Baxter – Pământul lung

Înainte să mă apuc eu să studiez filologia și să mă ocup de traduceri, am învățat câteva grămezi de lucruri din științele exacte. Am fost pe la concursuri de fizică (inclusiv la olimpiada națională), am fost pe la concursuri de matematică (inclusiv la olimpiada națională), am făcut un an de facultate de matematică-informatică, așa că începe să mă enerveze toată tevatura cu problema de la Evaluarea Națională, cu graficul de care unii zic că e incorect.