Într-o bună dimineață, în faimosul oraș Sf. Gheorghe în care se construiesc balauri și se fac marșuri ale naționaliștilor de pretutindeni, cineva a descuiat poarta și a dat să iasă din curte pe stradă. Presupunem că era pe fază, pentru că n-a picat în groapa adâncă de un metru care apăruse fix în fața porții peste noapte.
Primul lucru care atrage privirea la Istoria tărâmurilor și locurilor legendare e frumusețea cărții în sine, ca obiect. De la prima răsfoire dai peste hărți, ilustrații, tablouri vechi, toate alese pe sprânceană, de ți-e mai mare dragul să caști ochii. Și, trebuie să recunosc, combinația de frumos și interesant a fost cea care m-a convins s-o și cumpăr.
Sunt unii care spun că dacă vrei să ai succes în online, e cazul să faci chestii scurte, care să nu le ia oamenilor mai mult de 2-3 minute din viață. Și e valabil – pentru unii dintre bloggerii noștri cu cea mai mare audiență (vezi: zoso, arhi), e un stil cât se poate de bun.
Când e vorba de CFR-ul nostru, orice e posibil. De obicei auzi de la alții că se lucrează pe o linie și că, probabil, trenul tău o să aibă întârziere. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că e un tren Brașov-București care are constant o întârziere de vreo oră – de ani de zile! – pentru că vine taman din Budapesta, dar încă nu s-au gândit să schimbe orarul oficial cu unul mai puțin optimist, dar mai realist.
Dezbatere: discuție largă, analiză amănunțită în care se văd punctele bune și cele slabe ale unei situații/acțiuni/etc. Debate: sport intelectual în care câteva persoane se înfruntă în argumente.
În perioada asta văd numai pirați în fața ochilor. Poate pentru că văd tone de pirați la muncă și îmi cer să le traduc de toate. Așa că am făcut un playlist de 5 melodii piraterești, de la epic la absolut aiurit:
Cred că am mai pomenit pe aici că-mi plac destul de mult puzzle-urile. Mi se par răspunsul perfect la prea mult stres și la prea multă muncă, așa că stau de obicei cu ochiul pe magazine să văd ce mai aduc interesant.
Moneda de 1 ban e inutilă. E atât de inutilă încât niciun magazin n-are nevoie de mai mult de 10 monede de 1 ban pe lună, pentru că oricât ar da-o ca rest, nimeni n-o ia în afară de nebuni, de oameni cărora li se varsă toate mondele în pumn și de oameni distrați. O vezi uneori în magazin, lângă casa de marcat, unde își face veacul de la alții care nu și-au luat restul. Vânzătoarea o împinge spre tine și o trage înapoi după ce n-o iei. E deja un semn simbolic.
Cred că de la Mihai Vasilescu am început cu cititul și până la urmă am ajuns la tot felul de comentarii despre cum viața e mai perfectă dacă ai copii, îți dai seama de misterele universului, crești interior și te împlinești etc.
Un lucru pe care l-am remarcat e că oamenii nu prea fac diferența dintre SF și fantasy nici măcar atunci când e vorba de cazuri clasice, cum ar fi Fundația lui Asimov versus Stăpânul inelelor, de J.R.R. Tolkien. Adevărul e că distincția e greu de făcut, mai ales în cazuri la limită în care SF-ul se amestecă cu fantasy-ul (Lumea lui Rocannon, de Ursula K. Le Guin, de exemplu), dar aș vrea să lămuresc termenii pentru articolul de față.