Roxana-Mălina Chirilă

Prima lecție din online: nu contează ce scrii. Oricum vor apărea oameni care să-ți comenteze tâmpenii. Chiar dacă nu scrii deloc provocator, vei avea trolli.

Știrile despre învățământul nostru țin în general de extreme: auzim de olimpici internaționali care iau tot felul de premii… și de procente îngrijorătoare de elevi care nu iau Bacul. Și spune Dorin Lazăr că poate ar trebui să ne retragem din circuitul de olimpiade și să ne concentrăm mai mult pe elevii medii și slabi – axatul pe vârfuri creează aproape un dispreț pentru elevii slabi și chiar dacă olimpiadele sunt utile pentru olimpici, ele sunt detrimentale pentru ceilalți.

La un moment dat am început să văd pe timeline-ul meu de Facebook o grămadă de link-uri către nationalisti.ro. Prima întrebare care mi-a trecut prin minte a fost „Ce prieten am eu care să fie fan înfocat de naționaliști?!”

O fată din Piatra Neamț a luat 10 pe linie la Bacalaureat, dar a picat admiterea la facultate, fix la secția pe care am făcut-o eu: japoneză, Facultatea de Limbi Străine, Universitatea din Bucureşti. Am aflat chestia asta din ziarul Gândul.

N-am prea fost eu la interviuri pentru diverse posturi, așa că nu am ajuns niciodată să mă întrebe cineva care e cea mai mare calitate a mea, din punct de vedere profesional. Nu-i nimic, vă spun vouă: e faptul că dacă nu știu un lucru, întreb.

Cred că știm toți că diploma de licență s-a tot devalorizat până când a ajuns să nu mai valoreze mare lucru. Mai mult decât atât, șefa de masterat ne spunea la primele cursuri că ne vom putea folosi diplomele ca să câștigăm un post de vânzători de pantofi. Femeia mi-a fost și îmi este antipatică din o sută de motive mici și mari, dar avea dreptate în felul ei: dacă vrei, poți să ieși din facultate cu o diplomă care să nu valoreze nici cât hârtia pe care e tipărită.

Într-o bună dimineață, în faimosul oraș Sf. Gheorghe în care se construiesc balauri și se fac marșuri ale naționaliștilor de pretutindeni, cineva a descuiat poarta și a dat să iasă din curte pe stradă. Presupunem că era pe fază, pentru că n-a picat în groapa adâncă de un metru care apăruse fix în fața porții peste noapte.

Primul lucru care atrage privirea la Istoria tărâmurilor și locurilor legendare e frumusețea cărții în sine, ca obiect. De la prima răsfoire dai peste hărți, ilustrații, tablouri vechi, toate alese pe sprânceană, de ți-e mai mare dragul să caști ochii. Și, trebuie să recunosc, combinația de frumos și interesant a fost cea care m-a convins s-o și cumpăr.

Sunt unii care spun că dacă vrei să ai succes în online, e cazul să faci chestii scurte, care să nu le ia oamenilor mai mult de 2-3 minute din viață. Și e valabil – pentru unii dintre bloggerii noștri cu cea mai mare audiență (vezi: zoso, arhi), e un stil cât se poate de bun.

Când e vorba de CFR-ul nostru, orice e posibil. De obicei auzi de la alții că se lucrează pe o linie și că, probabil, trenul tău o să aibă întârziere. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că e un tren Brașov-București care are constant o întârziere de vreo oră – de ani de zile! – pentru că vine taman din Budapesta, dar încă nu s-au gândit să schimbe orarul oficial cu unul mai puțin optimist, dar mai realist.