După cum am mai zis, am un cont pe Goodreads. Pentru cine nu știe, Goodreads ăsta e un fel de site de cărți unde sunt înscrise _tone _de volume, unde vezi ce mai citesc prietenii, vezi ce părere au alții despre cartea pe care o citești tu, mai dai mai departe un citat, mai comentezi la recenzia altuia – ca o rețea socială, dar cu cărți.
Ziceam acum vreo săptămână că am găsit o traducere frumoasă și fluentă a lui Faust de (Johann Wolfgang von) Goethe în limba engleză. E cea a lui David Luke, iar motivele pentru care îmi place sunt povestite aici.
În perioada asta s-au strâns pe la reuniuni cu familia, prietenii vechi, prietenii noi și alți oameni pe care-i văd tot timpul sau pe care nu-i văd decât arareori. Și la un moment dat a zis unul cuvintele magice:
Există o tendință a scriitorului începător de a reda imaginile din mintea lui cât mai fidel pe hârtie. Se gândește profund la fiecare detaliu al fiecărei scene, și le imaginează clar, apoi le pune pe hârtie.
Nu știu dacă ați auzit, dar mie mi-au trecut pe la ureche niște știri cum că s-ar reduce (sau s-ar desființa?…) suportul financiar pentru revistele de cultură din România. Multe plângeri și multă dramă.
Opinia publică e ca un fel de turmă de rumegătoare mari care, odată stârnită, calcă totul în picioare și sare puțin în sus și în jos pe cadavrele relevante. Nu știi exact ce o stârnește, nu știi în ce direcție o ia, poți vedea unele caracteristici constante ale țintelor, dar nu o poți prevedea în cele mai mici detalii. Uneori se agită, alteori e aproape anemică.
Când eram mică îmi imaginam că o să duc o viață destul de puțin stresată. Știam totul la vremea respectivă, deci știam așa:
După cum spune bara din dreapta a blogului, acum citesc Faust, varianta Goethe. Problema evidentă e că Goethe a scris într-o limbă pe care aș vrea s-o cunosc, dar din care înțeleg doar câteva cuvinte, așa că am căutat variante în limbi pe care să le cunosc.
Într-un fel sau altul, am dat peste imaginea de mai sus, care era împărtășită de cineva cu tot internetul. M-am uitat la ea, mi-am mijit ochii și am încercat să mă prind dacă era de la careva din TNR-iști, sau dacă Octavian Paler chiar spusese citatul de mai sus și cineva considerase că e înțelept.
Am vrut inițial să scriu articolul ăsta ieri, dar mi-am dat seama că o s-o ia lumea de banc (bine, unii au luat diverse bancuri prea în serios, așa că tot dau peste comentarii pline de prejudecăți și înjurături la știri false).