Am decis să-i fac cadou o carte, una care m-a lăsat cu gura deschisă, care mi-a adus lacrimi în ochi pentru că atinsese un nivel de perfecțiune de care eu nu sunt aproape, cu care am dormit în loc de pernă și pe care le-am făcut-o cadou și maică-mii, și profei care mi-a coordonat licența (după ce se încheiase toată povestea cu licența, evident, nu înainte – îmi spălam păcatele că am chinuit-o cu benzi desenate și mai ales cu Sandman, o serie pe care n-a prea avut-o la inimă).

Ca-ntre noi, cei care dăm din când în când like la pozele cu pisici de pe Facebook pentru că blestematele alea de pisici ne-au subjugat complet… Există o pisică legendară în Islanda, Pisica de Crăciun, care probabil că e reală, pentru că explică de ce primesc atât de des copiii haine de la Moșu’, chiar dacă părinții știu că ei nu-și doresc așa ceva. Pisica de Crăciun e gigantică și absolut rea – și îi vânează și îi mănâncă pe toți cei care n-au primit haine de Crăciun.

Ieri am stat în pijama până pe la 3 jumate (da, PM) și când mi-am anunțat intenția de a mă schimba, maică-mea m-a întrebat senină: „Te schimbi direct în pijama?” Așa că m-am dus să îmi încerc pijamaua nouă, doar ca să văd ce privire are când mă vede în alta. Am discutat despre cozonaci și despre războiul cozonăcelii de pe blog. „Mereu am crezut că ceva nu-i în regulă cu mine că nu-mi plac,” mi-a zis.

Noi facem cozonaci, care sunt mai mult tradiționali decât foarte buni, după cum ziceam într-un articol anterior. Christmas Pudding, poză de Matt Riggott Britanicii fac „Christmas Pudding”, care e o chestie foarte complicată. Se face cu cel puțin o lună înainte (uneori am auzit și de un an întreg), cu tone de alcool ca să nu se strice. Trebuie să aibă 13 ingrediente, care să-l simbolizeze pe Iisus cu discipolii lui.

Aveam planuri mărețe de Crăciun, gen „să termin odată cărțile pe care le citeam” sau „să joc Alice: Madness Returns”. Asta pe lângă „să stau cu alții” și „să mănânc brownies/tort cu mere făcute de mama”, evident. Hahahahaha! Da, sigur. Ieri am încercat să conving internetul că funcționează de fapt, dar nu-și dă seama (nu s-a lăsat convins decât spre seară). Am înregistrat niște capitole din roman ca să fie pregătită și partea audio pentru următoarele săptămâni.

Acum un an m-a luat Dorin Lazăr de o aripă, m-a dus în fața unui ecran și m-a pus să citesc un articol. Acel articol a stat la baza unei dezbateri lungi, a unor cercetări pe teren și a dus în final la formularea unui pact de neagresiune care asigură faptul că nu ne vom chinui niciodată unul pe celălalt în conformitate cu normele sociale. Articolul era Circuitul cozonacului în natură, de un tip de care n-auzisem.