Se pare că o să ajung sâmbătă pe la East European Comic Con, în București (doar sâmbătă, doar Comic Con, după care iar trenul înapoi spre Brașov). N-o să fac nimic special pe acolo, pentru că sunt genul de fan mai retras și netalentat la chestii gen costume, dar o să mă întâlnesc cu persoane mult mai organizate ca mine – printre care o fostă profă din facultate, care împreună cu cineva face niște benzi desenate simpatice.

…and it was everything that I remembered Doctor Who being, because it was awesome and plot-filled, humor-filled, and with loads of adventures and running about through time and some aliens and huge decisions to make. And several Doctors! Really, I missed David Tennant and it’s wonderful to see him interacting with Matt Smith. And Billie Piper! I mean, sure, at some point most of us thought that Rose Tyler was getting a bit too much of a ditzy blonde, although she was nice, but right now Billie is just perfect and I was, like, wow.

(de ce nu ni se permite mie și Lindei să stăm prea mult împreună? Poate din cauza ideilor crețe) În urma comentariului cu Ionuț despre Asociația Familiilor, am zis să mai bag un ochi pe careva din site-urile Alianțelor/Asociațiilor Familiilor din România, care au toate ca scop promovarea „familiei puternice, întemeiate prin căsătoria între un bărbat şi o femeie, ca normă validată istoric în societatea umană.” Desigur, eu sunt destul de neîncrezătoare în ce privește „normele validate istoric”, pentru că și „bărbatul trebuie să fie doar puțin mai urât ca dracul/mai înșeală/mai lovește femeia” e o chestie la fel de validată istoric.

Linda’s come over, all the way from the other side of the country. Which is really cool. And conversations are getting really weird. We were talking Flight from Hell and we got to incubi and succubi. Linda: Do you remember how incubi and succubi used to be so rare in fiction? And now they’re all over the place. Me: I swear to God I didn’t know Amanda had a series called Incubus before submitting to the Big World Network.

Three choices, all of which are awesome stories. Lightning on the Wave’s Sacrifices series. Because it’s a wonderful mess of great characters, great writing, poetry references and psychological stuff. I loved it and I only read it once. Bad points: it’s 3 million words long. Good points: subtlety, great writing, I can’t remember things in it very well but I’d want to. It’s basically a series that starts with a gritting mindfuck and something that’s clearly wrong: „What are your vows, Harry?