Mi-a zis odată cineva că nu există decât două persoane perfecte pe lumea asta, iar una dintre ele e Mary Poppins. Care, între noi fie vorba, e o persoană complet diferită în carte decât e în filmul Disney. Mary Poppins vine purtată de vânt până la casa familiei Banks atunci când au disperată nevoie de cineva să aibă grijă de copii. E o femeie dură, mândră, cu o părere foarte bună despre sine însăși și care zâmbește foarte rar, ceea ce ar face-o aproape neplăcută, doar că în jurul ei se întâmplă tot felul de lucruri ciudate – de exemplu, când merg să ia ceaiul cu domnul Wig, ajung să plutească până pe tavan din cauza gazului ilariant care-i ridică atunci când se amuză.

Când eram mică îmi plăceau la nebunie cărțile cu Mary Poppins. Am avut șansa să dau de vreo două ori peste film, dar nimeream mereu la o scenă cu niște pinguini care dansau și schimbam canalul. Asta: [youtube https://www.youtube.com/watch?v=MCWjGMetU0E] Peste ani și ani, mai exact acum, mi-am luat inima în dinți și m-am uitat la Mary Poppins, filmul. Din cărți rămăsesem cu impresia unei Mary Poppins greu de mulțumit, cu o părere foarte bună despre ea însăși, în jurul căreia se întâmplă o grămadă de lucruri fantastice, fără ca ea să recunoască vreodată ce s-a întâmplat.