Cred că ați observat că plagiatul e în floare printre politicienii țării noastre – sau mai degrabă a fost în floare, că majoritatea nu l-au terminat ieri, ci mai demult. Acum descoperirile de plagiat sunt la modă. E o lecție importantă aici, despre lumea care se schimbă. Mai bine nu te hazardezi să faci imoralități care nu se descoperă azi, pentru că se pot găsi mâine. Am auzit că a fost o dezbatere de curând pe tema plagiatelor politice, la care au participat Liiceanu, rectorul Universității din București, Pleșu și diverși alți oameni de cultură.

Poliția fură. Bine, poate chestia asta nu surprinde pe nimeni, așa că mai adaug ceva: Poliția din Constanța fură articole de la alții ca să le bage în revista proprie, „Poliția Impact”. Și de la cine să fure dacă nu de la MISA? Pentru că normal, dacă ești o instituție care are nevoie de credibilitate la nivel național, un stâlp al societății, un pilon al dreptății, o coloană a corectitudinii, primul lucru pe care vrei să-l faci e să publici o revistă atât de proastă, atât de vulgară și atât de agramată încât să validezi din prima toate bancurile cu polițiști (sursa).

S-au făcut consilii peste consilii să studieze cazul, s-a ajuns în ultimă instanță (sic!) la Curtea Supremă. Rând pe rând toți au dat din umeri. Că mno, că hâr, că mâr, că n-a copiat chiar totul, că lucrarea lui Ponta nu-i face rău celei copiate, că de fapt Ponta nu zice că ar fi scris-o pe aia inițială, că de fapt cazul ăla n-are legătură cu ei… Am văzut ceva păreri pe net care zic așa: Curtea Supremă n-a spus că Ponta n-a plagiat!

Se pare că Valentina Ștefania Duminică, secretar de stat, e acuzată de furt intelectual. Secretar de stat pe ce direcție? Educație. Cică în 2012 i-ar fi dat copy-paste cap-coadă unei lucrări de masterat din 2008, pe care a declarat-o lucrarea ei de master. Diștept. Mă întreb dacă oamenii care plagiază la greu sau fac furtișaguri ieftine cum ar fi cel de care e acuzată Ștefania Duminică cred că nu vor fi descoperiți niciodată.