Inițial nu aveam de gând să scriu despre treaba asta, dar văd că se răspândește și pe internetul nostru, din motive pe care din păcate le înțeleg prea bine.

Dacă vreți să citiți o carte de poezie românească anul ăsta… Și cu asta am redus cu 99% numărul cititorilor.

Era o dimineață noroasă de ianuarie. Fără niciun motiv, m-am trezit cu o dorință inexplicabilă de a citi poezie.

Trișez din nou: „Hymn to Proserpine” („Imn Proserpinei”) nu e o carte.

Nu mi se întâmplă prea des să cumpăr poezie – i se întâmplă cuiva, în ziua de azi?

Sunt prinsă cu tot felul de chestii zilele astea, deci am doar jumătăți de articole pentru blog, dar trebuie să vă anunț: există un concurs de poezie, în România, care ar putea interesa pe toată lumea:

Aflată acum: pe 21 martie (adică vineri), tot felul de cafenele din țară te lasă să-ți plătești cafeaua cu o poezie.

Am văzut acum câteva minute un R.I.P. scurt pe timeline-ul unei prietene.

You take a piece of stone, chip it with a chisel of blood,