Cu dedicație pentru toți cei care cred că asteroidul Ionică urmează să ne lovească, dar guvernul nu ne spune, acest video:

Cele mai mișto desene animate (ne-japoneze) pe care le-am văzut de foarte multă vreme. Despre o fetiță care are tone de energie și idei – și un urs, evident. Sunt absolut mișto, de la grafica foarte simpatică, la poveștile drăguțe, la fetița pe care numai când o auzi cu „Ui!” sau „Uiuiui!” sau strigând ursul (Mișcă? Michka? Mișkă? Mishka? Așa ceva. Înseamnă „ursulețul”, cică) știi că urmează Ceva.

Azi mi-am dat seama că mă despart de PC pentru o vreme destul de lungă. Ceea ce n-ar fi o problemă, că de-aia s-au inventat laptopurile (și Lenovo-ul meu e mișto, perfect și tot ce mi-aș putea dori de la el; inclusiv tastatura e o plăcere). Doar că – aici intervine faza tare – eu trebuie să-mi înregistrez romanul. Adică să-l fac audio. Chestie pe care o făceam de obicei pe PC, care are placă de sunet ok, microfonul sună bine, totul e perfect.

Deci, nu știu cum să vă explic. Au trecut vreo patru ore de când am fost cu Linda pe acolo și papilele mele gustative încă sărbătoresc cu o încântare pe care probabil că o s-o țin minte și peste câteva luni.

Tehnica Pomodoro: 25 de minute de lucru neîntrerupt, 5 minute de pauză. Repeți de 4 ori, iei o pauză de 20-30 de minute.

La un moment dat am postat aici lista celor 1001 de cărți de citit într-o viață. Îmi plac listele, pentru că sunt interesante. Și cele de recomandări au șansa să recomande chestii bune. Așa că la un moment dat am decis să iau de la cap la coadă lista celor 1001 de albume de ascultat într-o viață.

Relativ târziu (dar nu prea târziu!) văd și eu că GoG.com (Good old Games) are niște reduceri mari la tot felul de jocuri, printre care și Tales of Monkey Island.

Din când în când vreau să scriu câte o chestie, dar mi-o ia altcineva înainte. Sau aș vrea să dau share pe Facebook, dar e prea mare osteneala să-mi fac cont.