Vin ca-n basme, cu formule magice repetate de trei ori ca să funcționeze: aceasta nu e doar o recenzie, aceasta nu e doar o recenzie, aceasta nu e doar o recenzie. Și vin târziu, după ce vânzoleala s-a oprit, știind însă o chestie: cartea asta a fost aruncată de colo-colo cu supărare și ceva discuții, și o să fie și altele de același gen, aruncate la fel. Cărți critice la adresa românismului, cărți care nu prea convin, cărți care devin brusc populare și care supără.

Acum zece ani aș fi zis că Sf. Gheorghe e un oraș mic, nu foarte interesant, în care nu se întâmplă nimic niciodată și deci n-ai ce face mai mult de jumătate de oră în el. Însă în ultima vreme ai destul de multe șanse să nimerești ceva interesant, între concerte de jazz, evenimente culturale, târguri și câte și mai câte. O să le iau pe rând, de la chestiile mici și mărunte, la cele mari.

Clipul ăsta e din 2009, Irlanda. N-aveți nevoie de subtitrare, pentru că singura replică importantă e „Aș vrea să-i cer mâna lui Sinead”. După cum am scris și-n titlu. (Sinead e un nume de femeie get-beget irlandez, pe care l-ați mai auzit când cu Sinead O’Connor.) Îmi place foarte mult filmulețul din mai multe motive: Spune o poveste. Îl vezi pe băiatul ăsta că el chiar vrea să se căsătorească cu Sinead și e gata să bată toată țara pentru mâna ei.

În ultima vreme n-am prea stat să mă uit ce mai fac grupurile de artiști pe care le știu, dar am găsit câteva chestii. 1. Fotografii de Lauren Simonutti. Fără manipulări digitale. 2. Benzi desenate NSFW (de obicei). Am dat peste Oglaf penru că m-am învârtit suficient prin cercurile greșite. Sunt benzi desenate săptămânale, cu umor în general explicit sexual (excepții fac săptămâni ca asta, când nu există niciun organ sexual nicăieri în imagine).

Dragul meu turnător de Gabriel Liiceanu Ușor repetitivă, puțin cam insistentă, dar valoarea ei constă în faptul că expune o realitate măruntă a unui om cu o gândire aproximativ liberă într-o țară comunistă. Fără să fie sălbatică, cutremurătoare sau să descrie scene de violență fizică, e totuși neliniștitoare. Nu cunosc persoană de astăzi care să nu fi putut ajunge „dușman” în acele vremuri, a cărei gândire adevărată să nu fi fost privită cu suspiciune, care să nu fi putut ajunge sub urmărirea unei Securități paranoice în căutare de ceva care să-i justifice existența.

E o explozie de Sherlock: Sherlock la BBC. Elementary, pe careva din canalele din SUA. Tocmai am citit o carte cu Sherlock scrisă de Laurie King (de care o să discut mai încolo). Și între tonele de Sherlock, mi-am adus aminte că una dintre cele mai mișto cărți audio pe care le-am ascultat e cu Sherlock Holmes. Și e gratis. Link. Link de unde se pot descărca toate mp3-urile la calitate mare, în format zip.

O melodie pe care e periculos să o cânți pe coridoarele facultății: Melodia asta îmi reamintește uneori, nostalgic, și de unele mari reușite web ale tinerilor români. Și de unele rezultate academice de excepție avute de oameni importanți din țara noastră. [Notă: Tom Lehrer spune că a ales numele lui Lobachevsky pentru acest cântec din motive legate de versificație]

Data trecută n-am specificat destul de clar: chiar găsesc chestiile astea pe ici, pe colo, printre multe chestii de toate felurile, făcute de artiști din tot felul de părți. Laura-Anca Adăscăliței, care face ilustrații de cărți pentru copii… și altele: Am niște cărți de joc și semne de carte cu desenele ei. Și niște felicitări. Pe urmă, din capitolul „I had a class on environment design and made this”: Un tip care face benzi desenate bazate pe Harry Potter.

Bănuiesc că nu sunt singura căreia îi place să se uite la poze mișto, la picturi mișto, la desene mișto șamd. Click ca să și puteți vedea ceva, evident. Încep cu blogul unui brașovean, „rdln’s blog„. Are tot felul de poze faine, câte ceva pentru fiecare. Mie-mi plac mai mult peisajele, dar găsești și portrete, motociclete, mașini, hochei, Brașov, avioane… Niște thumbnail-uri de la el: E câte ceva pentru toți pe acolo.

Doctor Whoooooo! Doctor Who! Doctor Whooooo! Doctor Who! Ok, ok, hai să nu mai sar în sus și-n jos pe aici. Pe Google.com se sărbătoresc azi aaaaproape 50 de ani de când a apărut primul episod din serialul britanic Doctor Who. Pe 23 noiembrie 1963, imediat după asasinarea lui Kennedy, când toată lumea avea alte probleme, BBC a lansat un serial nou SF, a cărui idee e „Un extraterestru care arată ca un om normal călătorește prin timp și spațiu într-o navă spațială mai mare pe dinăuntru decât pe dinafară, care arată ca o cutie albastră.