Gabriel Liiceanu – Dragul meu turnător [Recenzie]

Dragul meu turnătorDragul meu turnător de Gabriel Liiceanu

Ușor repetitivă, puțin cam insistentă, dar valoarea ei constă în faptul că expune o realitate măruntă a unui om cu o gândire aproximativ liberă într-o țară comunistă. Fără să fie sălbatică, cutremurătoare sau să descrie scene de violență fizică, e totuși neliniștitoare. Nu cunosc persoană de astăzi care să nu fi putut ajunge „dușman” în acele vremuri, a cărei gândire adevărată să nu fi fost privită cu suspiciune, care să nu fi putut ajunge sub urmărirea unei Securități paranoice în căutare de ceva care să-i justifice existența.

Figura turnătorului și figurile securiștilor sunt mult mai îngrijorătoare când sunt privite ca aparținând unor oameni și nu unor monștri cu chip uman. Grotescul acțiunilor lor devine mult mai greu de separat de noi și de ai noștri când e privit de la rădăcinile sale comune, obișnuite.

Teoretic nu e o carte care vrea să acuze, dar acuză totuși prin fiecare versiune a întrebării „cum ai putut?” – oricare ar fi răspunsul, simți revolta lui Liiceanu împotriva turnătorului, împotriva Securității, împotriva sistemului. Cum au putut ei să facă tot ce au făcut? Cum de și-au lăsat conștiințele ucise?… Însă nu pot spune că m-ar fi deranjat prea tare.

Ceea ce m-a deranjat însă a fost faptul că Liiceanu a (re)scris apărarea maiorului Ion Pătrulescu și povestea locotenentului-major C.A., securiști în dosarul lui, conform faptelor reale, dar în propriul lui stil. E o ficțiune căreia i se simte falsitatea într-un stil prea poetic, prea cizelat – și prea Liiceanu. Le consider note discordante, cred că înțeleg rațiunea pentru care le-a scris astfel, dar cred că aș fi preferat să citesc fragmente din înregistrările lor la procese, chit că ar fi fost mai seci, mai agramate sau mai puțin coerente. Aici simți că ți se impune o interpretare oarecum romantică a caracterelor.

Nota 5/5 pentru intenție, pentru valoarea faptelor descrise, pentru adăugarea elementelor din dosar, pentru înțelegerea pe care o capeți despre o viață oarecum normală și despre o societate bolnavă. Din perspectiva asta, e o carte care mi se pare că merită să fie citită.

Nota 3/5 stilistic.

Se găsește aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *