În culisele trainerilor

Am povestit la un moment dat că am fost profă o perioadă scurtă. Și am povestit atunci legat de predare, acum o să povestesc legat de colaborarea cu compania, că sunt pe jos de râs pe aici și e prea mișto chestia ca să n-ajungă pe blog.

Deci, după cum mai spuneam înainte, eu am avut ideea fixă că aș vrea să predau – dar n-am avut ocazia până anul ăsta. Dar în toamna asta am predat pentru o Mare Companie de cursuri de limbi străine, care fusese preluată de o Splendidă Companie care are afaceri de milioane de euro. Și a fost o aventură lungă.

Blablageala de rigoare

Conferințele video cu HR-ul conțineau următoarele:

  • zahariseală generală
  • „Ce credeți că înseamnă planning?” „Planificare?” „Așa e, bravo!”
  • scheme gen „trainerul ideal își studiază cursantul, se organizează și pe urmă predă de-l dă pe spate pe cursant” (ar trebui să se ocupe de astrologie, textele astea vagi și generale sunt perfecte pentru așa ceva)
  • idee-forță: clientul trebuie impresionat! (nu trebuia neapărat să învețe extrem de multe, ci să fie impresionat)

Cel mai mișto lucru: la primul curs trebuia să le spun cursanților cum să se comporte: să asculte ce se discută cu atenție, să respecte opiniile celorlalți, să nu vorbească între ei. N-am făcut așa ceva, că eram trainer la o Firmă Locală și cursanții erau adulți în toată firea și mi-era jenă să-i dădăcesc.

Am zis că am nimerit printre persoane nu foarte profesioniste. Dar adevărul era mult, mult mai rău.

„Nu e nicio greșeală, Roxana…”

Când a venit timpul să predau efectiv, am primit cu CC un mail trimis tuturor viitorilor mei cursanți, în care era inclusă și prezentarea mea ca trainer. Cuprindea următoarele paragrafe care păsămite mă descriau pe mine:

  • A livrat  peste 600 de ore de Training Limba  Engleză  în cadrul proiectelor de English Communication Courses organizate pentru participanți din companiile Mare1, Mare2;

  • A susţinut cursuri de limba engleză  generală și business  pentru cursanți  middle -management la nivelurile A1-B2;

Nu știați că am făcut așa ceva? Nici eu!

Am scris în secunda doi un mail către HR în care am zis că „s-a strecurat o greșeală”. Am fost sunată înapoi de la HR:

„Nu e nicio greșeală, Roxana,” mi-a zis. „Știi, clienții noștri n-au încredere în traineri începători, așa că noi vrem să vă oferim puțin ajutor, să le sporim încrederea. Așa că spunem că aveți experiență…”

„Poftim?…” am zis, fără să-mi vină să cred.

„Da, de fapt noi căutăm traineri cu experiență, dar cum unii nu au, nu vrem ca ei să fie dezavantajați atunci când ajung în fața cursanților…”

„Eu am un blog,” am zis eu, lent. „E public. Pe numele meu. Lumea vede că vorbesc de traduceri. Vorbesc de scris. N-am vorbit niciodată de predat. Nu am predat. E clar ca lumina zilei că nu am predat!”

„Ei, lasă, că poate ai predat fără să spui că ai predat…”

Și am început eu, Cavalerul Justiției și al Dreptății, să fac dreptate în lume.

„N-am predat fără să spun! Nu e în regulă, nu e în regulă, nu e ok să fie mințiți clienții!”

Aproape că urlam, dacă nu urlam deja. E ceva, după ce spui adevărul despre tot felul de chestii neplăcute, să se trezească un angajator de doi lei să te facă mincinos fără știrea sau acordul tău.

Până la urmă mi-au rescris biografia – cu realizări reale, înflorite frumos, dar fără minciuni pe față. Și așa am știut că n-o să mai colaborez cu ei în veci pururi.

Piratare în scopuri de predate

Discutam despre cursuri cu HR-ul vieții și am spus că voiam să le recomand cursanților cartea audio cu Sherlock Holmes.

„Vai, ce idee bună!” mi-a zis tipa. „Eventual recomandă-le și biografia lui Steve Jobs, că e vorba despre companii și e pe direcție.”

„N-o fi pe bani?”

„Aaaa, păi cred că e pe torrente.”

… 😐

„Nu cred că e în regulă să le recomandăm cursanților torrente,” am zis eu, precaut, liniștit, fără să mă enervez iar.

„Așa-i,” mi-a răspuns. Peste o zi sau două mi-a trimis prin transfer varianta piratată a cărții, să o dau mai departe.

Nu m-am obosit să o downloadez, dar cum manualele pe care le primisem erau toate în format digital, scanate, am întrebat dacă existau pe hârtie în întreaga Mare Companie.

„La biblioteca sediului din București,” mi-a răspuns tipa de la HR.

Oy vey. Ăștia predau în toată țara – mii de cursuri, predate probabil cu un singur set de manuale.

Cursanții nu trebuie evaluați prea favorabil

La final a trebuit să fac evaluările cursanților. Erau o grupă mixtă, unii știau multe, alții nu prea știau nimic. Eu am primit de la sediu formulare pentru evaluare pentru începători. Normal, toți cei care știau mai multă engleză aveau note de 9 și 10 în ele, că n-aveam ce le face: știau să construiască fraze cu „și”, știau să povestească inteligibil despre ce făcuseră în ziua respectivă și alte finețuri de-astea.

Am fost sunată de cineva de la Marea Companie – de data asta nu de gagica de la HR, că sărmana nu e vinovată de toate relele din lume.

„Roxana, văd că sunt niște note foarte mari pentru cursanții X, Y și Z.”

„Da,” am aprobat și am explicat situația.

„Dar dacă dai notele astea, Firma Locală înțelege că ei nu mai au nevoie de cursuri de limbă și nu mai au nevoie de noi.”

„Păi, oamenii ăștia nu mai sunt începători de ceva vreme…”

„Mai scade te rog din note.”

„Știi ce?” am zis eu – era al n-lea telefon din partea lor că mai trebuia ceva, începusem să mă întreb dacă să-i taxez pe tarifele mele reale la oră, să-i usture puțin. „Scade tu unde vrei.”

„…Zău?”

„Zău,” am zis, cu sarcasm picurând pe peste tot.

Aventuri bănești

Am predat eu prin septembrie și octombrie și știam că o să le ia o groază de vreme să proceseze plata. Dar s-a făcut noiembrie, s-a terminat noimebrie, a început decembrie – și până la urmă am trimis ieri un mail la vestitul HR. Da, ieri, 17 decembrie, să le cad în cap aproape de sărbători. Da, sunt sadică uneori.

Bună,

 Nu mai țin minte exact: când se primesc banii pe cursurile pe care le-am predat în septembrie-octombrie?

Roxana Chirilă

Mail înapoi de la HR, telefon de la alt departament: aaaa, păi trebuiau să-ți intre banii, dar știi, a fost o chestie, că eu nu știam că tu ai predat acolo și n-am primit situația și nu ți-am trimis și […]

„Îmhî,” am răspuns, elegant.

„E ok dacă ți-i trimit prin curier mâine? Și ajung la tine atunci sâmbătă dimineața.”

XD Bani… prin… curier.

„Bun, deci 8 ședințe ori n lei, asta face atâta, da?”

„Nu,” am zis și deja începea să se audă că râdeam. „Aia ar fi suma pentru 9 ședințe, 8*n face atâta, cât ai zis tu e 9*n.”

„A…” zice ea. „Da, ai dreptate. Deci… ah… îți trimit banii prin curier, cu plicul sigilat, da?”

„Haha… Pardon! Dada, e ok.”

Și așa s-a încheiat o colaborare care nu va mai fi reluată în veci pururi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *