Am spus că ziua de joi e rezervată clasicilor – și ce poate fi mai clasic decât Homer? „Iliada” și „Odiseea” au fost scrise acum mai bine de două milenii și jumătate și au ajuns apoi să fie la baza studiilor grecilor antici. În vremurile mai moderne, Homer a ajuns să fie citit și recitit și predat în cele mai neobișnuite locuri, cum ar fi unele școli rurale din Irlanda secolului 18 (imaginați-vă un Humulești în care ceaslovul e înlocuit de „Odiseea”).

Chiar dacă George R.R. Martin e cunoscut mai degrabă pentru seria „Cântec de gheață și foc”, care e pe cât de populară, pe atât de clar destinată doar adulților, se pare că poate scrie și cărți pentru copii. Bine, asta nu e o surpriză pentru cei care-l urmăresc pe GRRM din vremuri de demult: „Dragonul de gheață” e o povestire publicată în 1980, cu un deceniu și jumătate înainte să publice primul volum din „Cântec…”.

Un bărbat se îndrăgostește de o femeie. E un bărbat obișnuit, fără aproape nimic care să-l facă interesant – doar e pasionat de fluturi. Ea, în schimb, e artistă, e frumoasă, e inteligentă și e bogată. Iar el e sigur că n-o poate cuceri, așa că începe să viseze că o răpește, iar obsesia lui pentru ea crește constant. După ce câștigă brusc o sumă de bani, el își transformă pivnița într-o celulă și până la urmă ajunge s-o răpească și s-o țină închisă.

E cineva care n-a auzit de Harry Potter? Mâna sus! (Rumoare. Cineva râde. Câțiva șușotesc ceva despre diferențele dintre cărți și filme. Apoi, cineva dintr-un colț mai ferit ridică mâna discret și o lasă înapoi jos înainte să se prindă cei din jur.) Să presupunem că e cineva, pe undeva, care nu e foarte în temă. Harry Potter e un băiat orfan, crescut (și maltratat) de rude antipatice. Însă atunci când împlinește 11 ani, află că e vrăjitor și că a fost acceptat la Hogwarts, școala de magie.

Am un plan foarte măreț pentru 2018, pe care-l pun la cale încă de la sfârșitul lui 2016. Vreau să recomand o carte pe zi pe blog – în fiecare zi, timp de 365 de zile. Va fi o listă de cărți care ori mi-au plăcut, ori au ceva de zis, ori mi s-au părut interesante și ieșite din comun din anumite puncte de vedere. Va fi o vraiște generală de clasici de care a auzit toată lumea, de obscurități de care n-a auzit mai nimeni și de cam tot ce e cuprins între cele două extreme.