O zi din viața…
Din chestiile mai neobișnuite de azi: Am o prietenă a cărei zi de naștere se apropie extrem de vertiginos și care și-a cerut din timp cadoul.
Din chestiile mai neobișnuite de azi: Am o prietenă a cărei zi de naștere se apropie extrem de vertiginos și care și-a cerut din timp cadoul.
Cine mă știe mai bine știe că apreciez ceaiurile în general (și cafelele și în general chestiile de băut interesante).
Cred că m-ar distra să văd fețe celor care m-ar spiona dacă ar ateriza la spionat într-o discuție gen „Nu, iartă-mă, uitasem de sexul cu o zombie, nu mai știam decât partea în care tipul era înghițit de un vagin, ok?
Mai demult eram oarecum paranoică. Dacă mă urmărește cineva pe net?
Un lucru de știut: nu prea am poze cu mine. Poate ar trebui să-mi fac mai des, că mă întreabă lumea cum mai arăt și alte alea.
N-am ajuns la Cluj ieri și nu ajung nici azi. Poate ceva mai încolo.
Nu prea sunt disponibilă zilele astea. În primul rând pentru că fac ce fac și ajung să nu pot să intru pe internet, sau să dau de conexiuni de te-apucă damblaua.
Înainte să încep, o dilemă: atunci când Moise & co. rătăceau prin deșert timp de 40 de ani, se hrăneau cu mană.
E 1 mai și mi-am luat pauză. E posibil să fi băut puțin prea mult vermut, de abordez astfel de subiecte senzaționale și interzise, dar sunt mult prea veselă ca să n-o fac.
Discutam azi cu mama despre ciocolată. Ea nu prea le are cu dulciurile în general, eu le am mai mult (în special cu ciocolata, pentru că mmm, ciocolată).