Am renunțat de curând la autorizația de traducător. Nu și la meseria de traducător, pe care mi-o fac cu spor printr-un SRL – doar la autorizația dată de Ministerul Justiției și la persoana juridică pe care o aveam înainte.
Am cumpărat acum nu foarte multă vreme „Dominația masculină” de Pierre Bourdieu, publicată la noi la Editura Art și, acum că am început s-o citesc, am avut o surpriză foarte neplăcută.
Am aflat azi de la niște colegi de breaslă că dacă mergi în Google Translate, îl lași să detecteze limba și scrii o grămadă de vocale alandala, sunt șanse mari ca softul să decidă că scrii în limba hawaiiană și să vină cu o traducere de-ți stă mintea-n loc.
De curând am reinstalat Windows. Nu pentru că aveam vreo problemă, ci pentru că voiam să mă mut de pe HDD pe SSD.
Am văzut pe Goodreads o recenzie scrisă de Michael Haulică, fost redactor-șef al Editurii Tritonic, fost coordonator de colecții de proză scurtă, redactor-șef la Argos, fost redactor la Editura Art, fost coordonator al colecțiilor SF și fantasy ale editurii Paladin.
Regula numărul unu: indiferent la ce ai lucrat și cât de bine ți-ai făcut treaba, va veni cineva care să spună că traducerea nici nu se compară cu originalul.
Zilele trecute, un prieten s-a trezit față-n față cu un Windows setat în limba română și s-a crucit când a dat de o chestie numită „unitate amovibilă”.
Am văzut multe persoane care se pierd când aud de texte măsurate în numere de cuvinte sau de caractere, așa că am scris un ghid de referință aproximativ, bazat pe observații și impresii proprii și uitat și în ograda altora.
De-a lungul anilor m-am ciocnit de o grămadă de întrebări legate de traduceri.
Pe scurt, Netflix caută traducători care să se ocupe de subtitrările pentru filme și seriale.