Gregorian Bivolaru este imposibil de cunoscut, nu pentru că nu s-ar ști destule despre el, ci pentru că se știu prea multe. Nu mai este o persoană, este un bun comun, o colecție de trăsături refolosite pentru a crea o mie de portrete distincte. Persoana în carne și oase numită Gregorian Bivolaru plutește într-o mare de legendă.
„A fost o fată după tine care nu s-a culcat cu Gregorian Bivolaru,” îmi zice.
Am ascultat ce au unii-alții de zis uneori despre procesele penale ale VIP-urilor și am înțeles niște chestii absolut esențiale. Stați să vă spun.
Ea: Ai auzit ce-a spus X-ulescu despre…
Eu: Nu, pentru că mă enervează X-ulescu, așa că evit să-l ascult.Ea: A, ok, nu-i nimic, îți povestesc eu despre ce era vorba, n-o să-ți vină să crezi ce prostii poate zice.
(Dar, ca să fiu complet corectă față de ea, am râs una bună.)
Notițe despre slang cu numere și mulțumiri: pornim de la „mulțumesc” în engleză: „Thank you”.
În ultima vreme n-am prea stat să mă uit ce mai fac grupurile de artiști pe care le știu, dar am găsit câteva chestii.
O dată la 2-3 ani e drăguț să primesc flori, dar în general nu prea mă interesează. Chestie pe care o zic din când în când. Cu toate astea, pentru că bărbații preferă să asculte sfaturile din reviste și cele date de alți bărbați (pentru că evident că eu, fiind femeie, nu știu ce vreau), am primit mai mulți trandafiri până acum decât aveam vreodată intenția să primesc.
Dorin Lazăr a scris un articol despre democrație care începe așa:
O campanie atât de stupidă încât am crezut că e parodie: „Să ne iubim în trafic”. Hai să vă arăt clipul lor:
Sunt atâția care te ajută să-ți găsești liniștea interioară, atâtea sfaturi, articole, metode, cărți, workshop-uri, seminarii încât nu mă îndoiesc că până în clipa de față, după ce ai cheltuit atâția bani și atâta timp, ai ajuns la un stadiu de serenitate excelent. Dar eu simt că mai ai încă necesități profunde care nu au fost încă satisfăcute.