Am avut o sclipire de geniu. Multă lume e foarte confuză cu privire la ce vor femeile, nu? Din Evul Mediu la Freud și până în ziua de azi, e plin de tot felul de articole, postări pe blog, workshop-uri, cărți, prostii, toate pe tema femeilor: ce vor ele, cum sunt ele. Și indiferent ce faci, tot nu-i bine. Nu?
Un anunț pentru cei interesați de statistici (sau curioși, sau…)
Cineva mi-a dat un link către un site cu sfaturi și analize despre relații în care nu cred că există idei bune sau inteligente decât dintr-un pur accident. Site-ul se numește fiiconstient.ro. E bun de citit ca banc, sau ca să te minunezi de nebunia umană.
Într-o lume post-apocaliptică, într-un Chicago în care blocurile au început să se deconstruiască de li se văd structurile metalice și în care trenurile circulă mereu fără oprire, singurii oameni rămași în lume/SUA/zona respectivă (e greu de zis) au fost împărțiți pe categorii cvasi-uniforme cu meserii pe care le vor avea toată viața. N-am mai auzit nicăieri ultima premisă.
Kil = kilogram = unitate de măsură a masei. (nu a greutății, greutatea se măsoară în Newtoni) Un litru de apă are un kilogram. Un litru de miere are cam 1,4 kilograme.
Singurele anunțuri pe care le văd de la ANAF sunt de tipul „plătiți” sau „PLĂTIȚI, că vă executăm silit!” (eventual a doua o primești _după _ce ai plătit demult) Ceea ce, ok, e bine de știut, dar în general vreau să aflu mai multe de la ei. De exemplu, anul ăsta m-am învârtit de colo-colo încercând să aflu ce formular trebuie să depun, unde, până când, care e faza. Și am aflat toate astea de la prieteni care știu ce să facă, pentru că fac asta de ani de zile, sau au contabili.
Un anunț văzut pe Facebook: se deschide o librărie și cafenea în Sf. Gheorge, pe 6 aprilie. „Carte și cafea” – „Koniv es Kave” (n-am diacriticele maghiare, așa că scuze).
In ac_e_sta zi am termin_á_tu de studiu limb’a daca si am capetatu una diploma de Baccalariu in ac_e_sta limb’a. Am bag_á_ de s_é_ma ca tote coniecturele ce s’au facutu asupr’a limbei latinesce si a limbei dace sunt corecte: daca este dada limbei latinesce.
If I were to make a movie based on Atlas Shrugged, I’d ask for all the sets to be made of cardboard – all the buildings, all the walls, all the backgrounds. Paint and cardboard, and only a few solid objects, when they really need to be interacted with. Then I’d ask for actors who look like adventurers and throw them in suits and call them „businessmen”, and for actors who look like bureaucrats and call them „politicians”.
Am urechi lungi cu care aud nu doar ce e pe blogul meu, ci uneori și ce se vorbește prin alte părți. Mi se aduce un reproș murmurat (sau chiar vorbit) despre faptul că sunt prea personală când vorbesc despre scris ca meserie reală, nu ca vis. Și, ca atare, că generalizez.